Vestea venită azi de la Bruxelles că în curând Republica Moldova va putea exporta vinuri în cantităţi nelimitate pe piaţa Uniunii Europene a stârnit un val de euforie printre moldoveni. Presa s-a grăbit să titreze că, gata, au fost scoase restricţiile la export, unii reprezentanţi ai puterii au postat statusuri victorioase pe reţelele de socializare, lumea s-a felicitat reciproc.

Din neştire sau cu bună ştiinţă, a fost diminuată importanţa unui detaliu deloc minor: deocamdată, avem doar asentimentul Comisiei Europene şi greul abia urmează - decizia trebuie să fie susţinută de Consiliul UE şi de Parlamentul European. Iar asta înseamnă 28 de state, printre care ţări cu vechi tradiţii vinicole, cărora un concurent în plus, oricât de mic, nu are cum să le provoace accese de bucurie.

Guvernanţii ne asigură însă că nu e cazul să ne facem griji. Să zicem că aşa va fi, mai ales că şi experţii independenţi afirmă acelaşi lucru. Bun. Să ne imaginăm că de mâine nicio cotă nu ne mai îngrădeşte libertatea de a exporta vinuri în Uniunea Europeană. Oare vom putea să-i râdem în nas sanitarului-şef al Rusiei Ghenadi Onişcenko şi să-i zicem că poate să ne pună câte embargouri vrea căci noi avem unde ne vinde produsele? Nu prea cred.

Europenii ne demonstrează că sunt solidari cu noi şi ne oferă umărul de care să ne sprijinim pentru a rezista presiunilor din partea Rusiei. Gestul are mai degrabă importanţă politică, decât economică pentru Republica Moldova. Dar asta nu va face brusc, peste noapte, toate vinurile moldoveneşti competitive pe piaţa UE. Şi guvernanţii noştri asta ar trebui să le spună deschis oamenilor: dragi concetăţeni, prietenii noştri sunt gata să ne ajute, dar ei nu sunt magicieni şi nu au o baghetă fermecată pe care să ne-o împrumute pentru a transforma, cu o simplă atingere, toate podgoriile, fabricile şi beciurile noastre în modele ale indust