Pe vremea lui Grigore Antipa, peștii Deltei coborau direct din dinozauri. Morunii atingeau o tonă și ridicau problema existenței balenelor la gurile Dunării. Somnii depășeau barca pescărească atît în lungime, cît și în ceea ce privește numărul de lipoveni găsiți înăuntru. Șalăii se hrăneau cu crapi mai mari ca oile, iar în burta știucilor găseai, destul de des, cîrdul de gîște lipsă pentru care te pregăteai să-ți omori vecinul. Dacă ieșeai cu lotca pe gîrlă era bine să fii înarmat, să ai ghionder și topor, fiindcă nu se știa cînd e nevoie să tai parîma de care te tîrăște monstrul. Abundența peștilor și a speciilor de pește era covîrșitoare. Dacă ar fi numărat cineva plăticile și avații, ar fi putut atinge chiar sumele depuse azi în paradisuri fiscale de miniștri, senatori și deputați. În 1907, Sulina expedia în lume o mie de moruni și cinci sute de nisetri pe zi, adică exact de zece ori cota anuală din prezent. Caviarul umbla în butoaie și prezenta, în saloanele Parisului, cele mai gustoase scuze pentru înapoierea și farmecul nostru rural. Cu cîteva zerouri lipsă, prezența peștelui în Deltă a fost proverbială pînă prin anii '70. Declinul a început însă în 1990.

Braconierii, plasele invizibile, concesionarea pe criterii de jaf, electrocutarea, complicitatea polițiștilor, a procurorilor, a judecătorilor, a Consiliului Județean Tulcea, a primarilor, a ministerelor de Interne, de Justiție, de Apărare, a serviciilor, a ecologiștilor, a Gărzii de Mediu și a Poliției de Frontieră au dus la exterminarea fondului piscicol. Azi, în Deltă, cauți pește cu detectivii, faci slalom printre setcile ilegale și, dacă arunci un bec în valuri, se aprinde.

Crima a fost comisă cu acceptul și în profitul politicienilor. Masa de manevră au fost pescarii locului, singurii capabili să dibuie peștele în mod definitiv. Braconajul de elită se practică doar cu lipoveni pursînge,