Din păcate, de la discuţiile privind politicile fiscale au lipsit tocmai reprezentanţii Ministerului de Finanţe, deşi impactul introducerii forfetarului de anul viitor sau preconizatele modificări din bucătăria Fiscului ar fi meritat explicate de cei care le-au gândit.

“Stilul administraţiei fiscale româneşti seamănă cu managementul de criză – mereu nevoit să se adapteze realităţilor din economie şi comandamentelor politice”, a explicat Dragoş Doroş, reprezentantul Camerei Consultanţilor Fiscali şi fost director în cadrul Ministerului de Finanţe, stilul ezitant şi contradictoriu în care se construiesc politicile fiscale în România. Un credit de 60 milioane euro de la Banca Mondială ar urma să limpezească însă apele în materie de organizare a Fiscului în perioada următoare, toată infrastructura acestuia urmând să fie rescrisă de la zero, afirmă Doroş.

Aplicat în Bulgaria, un program similar a redus numărul punctelor de lucru de la 260 la 6. Noua filosofie a ANAF ar urma să focalizeze eforturile (monitorizare, verificare) pe marii contribuabili, cei care aduc grosul veniturilor la bugetul de stat, urmând ca procedurile pentru micii contribuabili să fie simplificate pentru a degreva un număr cât mai mare de funcţionari care se ocupau de aceştia.

Legat de proiectul de lege care vizează introducerea unui impozit fix pentru micile afaceri din industria auto, turism, baruri şi restaurante, participanţii au subliniat necesitatea diferenţierii între diferitele tipuri de activitate, iar în cadrul acestora între condiţiile diferite de organizare a business-ului.“ Sunt 10.000 de vulcanizări, service-uri auto şi spălătorii la nivel naţional, dintre care 80% nu plătesc nici un fel de impozit, nici pe profit, nici pe cifra de afaceri. Iar turismul balnear, fără dotări spectaculoase, aduce încasări mai mari din impozitul pe profit decât lanţuri hoteliere de renum