De aceasta data nu vom vorbi despre acele pasari de curte, din ograda bunicilor cu care eram obisnuiti cand eram mici, ci despre carnea de pui, care aproape că face parte din cotidian.
Realitatea este că preţul cărnii de pui a rămas aproximativ acelaşi ca în perioadele anterioare epocii post decembriste. În schimb, scăderea costului de producţie în creşterea intensiva şi diversificarea produselor din carne de pui, au dus la creşterea producţiei, fapt care a forţat creşterea agresivă a consumului prin tehnici performante de marketing.
Fie că vorbim de restaurante, hiper sau supermarket-uri, din cauza preţului mic, cea mai mare parte a ofertei de carne de pui, provine din producţia intensiva. Asta înseamnă păsări modificate genetic înghesuite în cuşti neîncăpătoare, forţate să producă hormoni de creştere în exces printr-un program de hrană de 23 de ore zilnic, antibiotice administrate preventiv, furaj din plante modificate genetic şi tratate cu pesticide şi fertilizatori sintetici timp. Numai o lună durează ca un pui să atingă greutatea optimă pentru sacrificare. Tot acest tratament, face ca pasărea să producă hormoni de stress, care afectează calitatea cărnii. Dar criteriul de bază nu este calitatea, ci cantitatea. Nu este o industrie morala, iar cei slabi de înger nu suportă nici macar priveliştea.
Nu e de mirare că aceste aspecte ce ţin de tratamentul aplicat puilor, nu este foarte vizibil in prezentarea producătorilor şi distribuitorilor. Doar, reclama este sufletul comerţului, nu ? Din păcate, cand vine vorba de transparenţă, drepturile animalelor nu reprezintă singura problemă. Odată cu consumarea cărnii, omul asimilează nu numai proteine, ci şi substanţele nocive din carnea de pui. Antibioticele injectate, hormonii de stress şi de creştere, dau vulnerablizarea la infecţii a organismului uman, probleme de dezvoltare fizic
