Horia Andreescu dirijează celebra Orchestra Naţională a Rusiei la Sala Palatului, azi la ora 19.30, având în program „Concertul nr. 1 pentru pian“ de Franz Liszt şi simfonia „Învierea“ de Gustav Mahler.
Articol scris de Daniela Caraman Fotea
Franz Liszt.Concertul nr. 1 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră, S.124 este celebrisim în contextul creaţiei compozitorului şi pentru întreaga literatură dedicată pianului. Are o amprentă inedită: patru părţi interpretate fără pauze între ele. Primele schiţe: 1839, Roma; bara finală: 1848, Weimar. Prima audiţie publică:1855, solist fiind compozitorul, iar dirijor – Hector Berlioz. Lucrarea nu are o durată precisă, ea depinde de gradul în care interpretul este capabil să rezolve dificultăţile partiturii – nesemnificative pentru virtuozitatea lisztiană, ridicând probleme, însă, oricărui pianist aflat în afara perfecţiunii tehnice.
Partea I. În formă de sonată, enunţă o formulă generatoare (motiv devenit celebru): şapte note pulsând într-o ritmică pregnantă. Reluată, tema impune vitalitate întregului discurs sonor. Contrastele dinamice sunt prezente, dominant fiind ethosul eroic; lirismul apare mai mult episodic.
Partea a II-a. Cu structură tripartită, are momente de mare poezie, desfăşurate pe arpegiile delicate ale solistului.
Partea a III-a. Este concepută în spiritul unui scherzo, se fac auzite neaşteptate intervenţii de trianglu, care au provocat ilaritate la primele audiţii şi care l-au determinat pe Eduard Hanslick să afirme ironic: se pare că avem de-a face cu un concert pentru trianglu.
Finalul reia majoritatea temelor expuse anterior; este grandios, percuţia este solicitată intens. Încheierea – un tutti orchestră-solist – s-a impus ca model de construcţie pentru concertele romantice dedicate pianului.
Învierea lui
