Ce titlu tâmpit! ar zice premierul (după exasperarea cu Reuters-ul). Şi asta încă nu-inimic - i-aş replica - urmează textul.
Cifrele abţiguite ale nemuritorului Gherghina nu mă vor convinge că am ieşit din criza economică. Cu atât mai puţin că ne aşteaptă un reviriment de ţ la sută.
Mai inventiv decât debilii săi predecesori, guvernul Ponta a transformat economia României în economie de pedeapsă. Cum vine asta: modelul de creştere economică constă exclusive din amenzi, taxe şi impozite. Imaginaţia Executivului n-are bariere (proiectul Codului Rutier, bine împachetat etic, nu e decât o nouă sursă bugetară de venit, ca şi scumpirea rovignetei, într-o ţară cu câteva sute de kilometri de autostradă).
Apropo, guvernanţii erau foarte decişi să încerce şi cu cianură: până au ieşit indignaţii în stradă (speriindu-l rău pe Crin Antonescu şi făcându-l pe Victor Ponta să dea în dedublare), ”Roşia Montană” era prinsă în documente ca ”investiţie prioritară”.
Înainte de a trece la subiect, vreau să lipesc pe gardul Cotrocenilor această frază a lui Milton Friedman (Dumnezeu să-l ierte): "Trimiteţi orice guvern în deşertul Sahara şi în cinci ani va rezulta o penurie de nisip”.
Subiectul e foamea. Furaţi de scandalurile din USL, ocupaţi cu maidanezii, concentraţi să zăriţi Opoziţia pe scena politică, s-ar putea să nu băgaţi de seamă că ne dă târcoale.
E ca în vechiul experiment (1999) cu gorila invizibilă, povestit marele psiholog Daniel Kahneman (Nobelul pentru Economie în 2002): Daniel Simons şi Christopher Chabris ”au turnat un scurt film, cu două echipe care făceau schimburi de pase cu mingi de baschet, o echipă purtând tricouri albe, cealaltă – tricouri negre. Cei care urmăreau filmul au fost instruiţi să numere pasele efectuate de către echipa în alb, ignorând jucătorii în negru. Sarcina e dificilă şi te absorabe cu totul. Pe la jumătat
