Inainte sa intru in subiect, tin sa fac o scurta remarca. De ceva vreme, agenda publica si oficiala e ocupata doar de problema cainilor si de afacerea „Rosia Montana”, fara ca rezolvarea vreuneia din aceste teme sa ne dea vreo speranta ca Guvernul duce Tara pe directia buna.
Cu cainii eutanasiati, adoptati sau alta solutie, vom avea acelasi PIB. Cu sau fara afacerea ”Rosia Montana”, Guvernul nu da semne ca are vreo idee, vreo strategie de dezvoltare a Tarii, fie si pe termen scurt. Daca afacerea cade, subiectul e inchis dupa multe si inutile consumuri de timp si alte resurse. Daca afacerea merge mai departe, avem o dovada suplimentara ca Ponta&Co sunt total lipsiti de imaginatie si competenta economica, pentru ca ei trateaza Romania ca pe un soi de tara africana, pentru care singurul mod de a castiga ceva bani este exploatarea zacamintelor naturale, respectiv, diversele metale depozitate de natura in muntii nostri.
”Sa faci bici din rahat si sa mai si pocneasca !”, umbla o vorba printre romani. Prin declaratii si comportament, cam asta incearca sa faca de ceva vreme Ilie Sarbu. Eu nu cred ca Sarbu e un prost, dar rezultatul actiunilor sale politice au un efect asemanator cu cele de acum cativa ani ale lui Geoana: il duc in ridicol, ca si cum ar fi prost. Nu e primul politician care, ajuns sa aiba o oarecare influenta decizionala la varful unui partid, devine brusc constient ca e o mare valoare, ca are dreptate totdeauna, ca orice propozitie iesita din gura sa devine litera de lege pentru muritorii de rand si ca, in general, toti trebuie sa ia pozitia de drepti in fata sa. E o iluzie, o boala pe care o contracteaza majoritatea celor fara opera, a veleitarilor, a celor pentru care politica e un mijloc de imbogatire rapida si nu de a face bine celor care i-au acordat mandatul.
Pe post de exemplu in sustinerea afirmatiilor de mai sus, ma voi folosi d
