"Termenul "boem" este, el, o invenţie franceză: în Franţa "monarhiei din Iulie" (1830-1848) artiştii inventează un "itinerar bis" pentru a face să triumfe o nouă viziune a artei. O să-i numim în mod natural boemi pentru că trec de orice reguli şi distrug orice tabuuri. Este exact ceea ce fac ţiganii la acea epocă, şi nu este deloc un compliment. Sunt chiar consideraţi ca fiind scursori ale societăţii".Sylvain Amic

Toamna 2012 - iarna 2013. Expoziţia "Bohèmes" (Boemi) are loc la Grand Palais (Paris). Este o ocazie rară de a intra într-un univers care fascinează şi intrigă de mai multe secole încoace. Într-un spectaculos aranjament artistic, Picasso, Van Dongen sau Van Gogh, îşi împart vecinătatea cu Chat Noir (Pisica neagră, simbol al vieţii boeme din cartierul parizian Montmartre) sau Lapin Agile, ca şi cu exemple ale Artei degenerate de la München, în 1937. Pentru Sylvain Amic, directorul Muzeului de Artă din Rouen şi comisar al manifestării, a prezenta o asemnea expoziţie într-un moment de dezbateri aprinse asupra situaţiei romilor din Franţa nu este (doar) un act politic. Timpul a trecut, expoziţia nu mai există, realitatea însă revine ca un laitmotiv. Paranoia sau încăpăţânare?

Termenul "boem" încape pentru dvs într-o singură definiţie?

Termenii cu care am desemnat de la început aceste populaţii conţin, din start, enorm de multe neînţelegeri. Îii vom numi pe aceşti oameni ţigani deoarece grupul lor se numeşte tziganorum. O să-i numim boemieni deoarece trec prin Boemia. O să-i numim egipteni pentru că un alt grup se numeşte Egiptanos. Dar ei constituie din start o realitate multiplă, greu de sintetizat, cu un mister care planează asupra originilor lor.

Termenul "boem" este, el, o invenţie franceză: în Franţa "monarhiei din Iulie" (1830-1848) artiştii inventează un "itinerar bis" pentru a face să triumfe o nouă viziune a artei. O să-i numim