Pe măsură ce stă la putere, V.V. Ponta are ocazia să vadă ce aberaţii spunea cînd era în opoziţie. Nu-mi fac vreo iluzie că ar avea ceva remuşcări. Întîi, că nu e genul. Apoi, că idioţeniile agresive pe care le profera în opoziţie i-au folosit: l-au adus la putere. Sursa: CODRIN PRISECARU

Aşadar, în mintea lui, au fost foarte bune. Iar poporul, ştim bine, e iresponsabil, spontan, superficial şi uituc. Nici măcar nu se supără dacă-l păcăleşti o dată. Totul e să-l păcăleşti şi a doua oară, ca să nu se prindă că l-ai păcălit prima oară. Aşadar, Ponta este dovada vie că poţi veni la putere, călare pe o supermajoritate, şi poţi rămâne acolo spunînd prostii cu carul. Doar o grijă să ai: să stîrneşti şi să întreţii direcţia urii colective. Sigur, riscul e ca această construcţie psihologică diabolizantă (incredibil de uşor de făcut, de altfel) să-ţi scape de sub control. Atunci, te-ai ars.

Nu la multe zile după ce a admis că s-a opus proiectului de la Roşia Montana doar pentru că îl susţinea Băsescu şi fără să ştie, de fapt, despre ce e vorba, Ponta mai păţeşte ceva: încasează refuzul francez în chestiunea Schengen. În vremea primelor refuzuri Schengen, Ponta colora totul politic, cu carioca ieftină şi gesturi nevrotice, cum ştia el pe atunci, spunînd că socialiştii (adică el) ne vor în Schnegen, dar popularii (adică Băsescu) se opun. Acum, aflăm că vom fi iar amînaţi în dosarul Schngen pentru că aşa vrea puterea socialistă franceză. Mi-amintesc de elanul imberb cu care Ponta răcnea pe facebook "Allez Francois" şi îl înjura vîrtos pe Sarkozy la ultimele prezidenţiale franceze. Cum am mai zis, Ponta suferea şi el de boala oricărui provincial fudul: credea că lumea toată e cum e strada lui desfundată. Aşa ştia el că se face pe Dîmboviţa, aşa credea el că se face şi pe Sena. Francois a cîştigat. Şi Ponta a venit la putere. Bun, şi? În privinţa dosarului