„Nu aştepta de la ei viziune. Zilnic sînt prinşi în rezolvarea unor chestiuni punctuale – unele dintre ele de ordin personal – şi sting incendii mărunte. Nu mai au timp pentru lucrurile mari, nu sînt oameni de stat. Nu ştiu şi nici măcar nu au timp să fie. Şi nici n-au timp să înveţe.“
Omul care îmi spunea toate aceste lucruri este un insider, care cunoaşte cît se poate de bine măruntaiele guvernării şi raporturile de forţe din şi dintre partidele aflate la guvernare.
Mi-au revenit în minte cuvintele acestea în ultimele zile, cînd scandalul Roşia Montană pare să bulverseze întreaga scenă politică. Aurul pare să le fi luat minţile tuturor, iar reflexul politicianului autohton este să încerce să tragă un mic profit din ceea ce se întîmplă. Să se poziţioneze, să fandeze, să aburească. Îl vedem pe Crin Antonescu preluînd rolul intransigentului, pe Traian Băsescu încercînd „să se extragă“, după ce ani de-a rîndul a fost un adevărat şef de PR pentru controversatul proiect minier. Îl vedem pe Victor Ponta prins în ambiguităţi, într-o încercare de a cîştiga timp, doar-doar situaţia se va detensiona de la sine.
DE ACELASI AUTOR Victoria "indignaţilor" - dar ce vine după? Oameni în stradă - criza liderilor, criza mediei Sindromul PCR - criza politică pe care nu o vedem Sfîrşitul "podului de flori", începutul pragmatismului? Şi totuşi, proiectul minier, eventualitatea măcinării a vreo patru munţi pentru o grămadă de aur pare să le fi întunecat tuturor judecăţile. Să o luăm cu calm, privind cifrele. Compania Roşia Montană Gold Corporation afirmă că, de pe urma exploatării, statul român ar putea obţine între 1,8 şi 2,1 miliarde de dolari. La acestea s-ar adăuga 880 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3600 de locuri de muncă în total (directe şi indirecte) pe perioada operării. Nu e puţin.
Dar să mai privim şi către declaraţii ale oficiali
