Condamnarea lui Voiculescu poate constitui momentul ieşirii vieţii publice româneşti din mlaştina morală a tranziţiei, momentul în care putem să începem să sperăm că jaful, ticăloşia, miciuna şi corupţia adică emblemele ultimilor 24 de ani, vor deveni în sfârşit falimentare. O dată cu această condamnare, gheara vechii Securităţi a mai slăbit strânsoarea în jurul gâtului societăţii româneşti, care începe să respire puţin mai liber.

Înainte ca milioane de români indignaţi de condamnarea la cinci ani de închisoare cu executare a lui Dan Voiculescu să iasă în stradă pentru a denunţa această „mascaradă” de Justiţie şi să ceară, de pe baricadele insurecţiei, eliberarea acestui „deţinut politic” victimă inocentă a regimului „scelerat” Băsescu, înainte ca zeci, dacă nu sute, de replici ale Cristianei Anghel să declare spontan greva foamei până la exonerarea acestui apostol al omului mic şi foarte mic de orice acuzaţii, înainte ca Gâdea, Grecu, Badea, & Co. să facă apoplexie în direct la Antena 3, deci înainte de toate acestea, permiteţi-ne să le explicăm acestor oameni rătăciţi pe ce lume se vor trezi mâine dimineaţă.

În primul rând, se vor trezi într-o lume care va fi la curent că Dan Voiculescu nu mai este dom’ Profesor, ci „infractorul Voiculescu” condamnat la închisoare de un complet de judecători români. Această împrejurare îmbunătăţeşte cu câteva grade calitatea morală a societăţii româneşti şi a vieţii publice. Faptul că poţi să numeşti un infractor „infractor” este un prim pas spre o limpezire morală absolut necesară. Aşadar, de mâine, toţi oamenii asociaţi cu infractorul Voiculescu se vor vedea degradaţi la nivelul propriei meschinării şi acesta este un efect la fel de benefic.

În al doilea rând, de mâine, oricine va mai spera să îşi subordoneze Justiţia va trebui să se gândească de mai multe ori. Dacă prin condamnarea lui Năstase, Justiţia a dat