Ministrul francez de Interne, Manuel Valls : « E o populaţie cu un mod de viaţă extrem de diferit de al nostru. În mod evident, cele două moduri de viaţă se bat cap în cap. Ar fi indicat ca romii să se întoarcă în România şi Bulgaria.» Comuna Kremlin Bicêtre e lipită de Paris imediat după periferic - centura metropolei -, la Porte d’Italie. Comună pestriţă, fără suflet. Cum cobori panta, de la poarta spitalului – cel mai mare angajator din zonă - , buticele de pe stânga trotuarului îşi aliniază vitrinele fără strălucire, bogate în nimicuri. Pachistanezii ţin un fel de bazar cu de toate, de la flori din fibre plus vraies que nature, la reclame luminoase pe care scrie cu leduri roşii OPEN şi până la turnuri Eiffel transparente, dintr-o răşină care imită sticla. De curând au rupt din partea din spate a magazinului o încăpere strâmtă pe fruntea căreia scrie, la stradă,RajiAlimentationGénérale. Înăutru, tot felul de ingrediente, legume-fructe, dar şi vopsea de păr, numai pentru brunete, cu plete linse şi stralucitoare şi chipul smead. Raji are o făină de porumb aurie, grisată, impachetată în pungi trasparente, 1 euro si 45 de centime kilogramul, de cel puţin două ori mai ieftin decât la Leclerc. Urmează o boulangerie-patisserie, înghesuită între pereţii bistrot-ului şi cei ai buticei de presă a lui Ferenghi. Cu doi-trei ani in urmă, brutarul era François, un francez burtos şi cu mustaţă, mucalit şi simpatic, o combinaţie reuşită între Asterix si Obelix. Pleca de la brutărie în zori, după ce muncise juma de noapte la frământat şi la copt. Brutăria era ţinută de un portughez şi familia lui care aprovizionau zilnic cu pâine creşele din cartier, inclusiv cafeteria spitalului Bicêtre. Soţia vindea la tejghea, alături de o franţuzoaică mică şi veşnic nespălată pe cap, carefăcea repede gură mare dacă nu-ţi auzea salutul de cum intrai pe uşă. După ce s-a născut şi al treilea copi