Lucrări masive de fortificare au avut loc începând cu anul 1494, când în socotelile „Provinciei Sibiu a celor Şapte scaune” se menţionează opt florini destinaţi construcţiei din Roadeş

Biserica, având hramul Sfântului Ioan, a fost ridicata începând cu secolul al XV-lea, însa pâna la sfârşitul aceluiaşi veac clopotniţa s-a darâmat parţial. Pentru reparaţii şi pentru avansarea lucrărilor, satul a primit ajutor de la sibieni, iar între anii 1494 şi 1508 s-a bucurat de scutiri la plata unor taxe. Acest detaliu îi face pe unii specialişti sa afirme ca în aceasta perioada a început fortificarea bisericii.

Zidul fortificat are formă aproximativ ovală, fiind întărit cu patru turnuri rectangulare înălţate pe trei niveluri. În partea de sud a incintei, zidul este dublat, iar aripa de răsărit a fost întărită cu un zwinger (zid de apărare). Acesta este un ţarc-capcană zidit şi întărit la rândul său cu turnuri ce depăşesc, spre exterior, linia zidului. Turnul bisericii a fost şi el fortificat şi înălţat până la cinci niveluri, iar arcadele în care acesta se deschidea la parter au fost închise. Peretele sălii a fost înălţat ca să se ridice un nivel de apărare, iar ferestrele sălii au fost zidite şi transformate în guri de tragere. Construcţia se pare că a fost încheiată în 1526.

Relicve din timpul asediilor

Fortificaţia din jurul bisericii nu numai că este foarte bine conservată, dar are şi elemente de datare mai precise. Prima curtină s-a clădit în cursul secolului al XVI-lea, pe un traseu oval-alungit neregulat, cu două perechi de turnuri exterioare, de flancare, tinzând să respecte nordul şi sudul.

Unul singur a avut de suferit în curgerea timpului; despre altul (nord-vest) se poate scrie că aparţinuse preoţilor parohi. Curtina a doua, care s-a alipit doar către sud, est şi, parţial, nord, poseda o intrare pe arce, asemănătoare Biert