Atunci când statul era închis în spatele frontierelor, un sistem centralizat era relativ eficient. Odată cu deschiderea economică şi teritorială a ţării noastre, acest tip de sistem nu mai asigură coeziunea necesară, punând în pericol chiar supravieţuirea funcţională a României.

Patriotismul este cel mai mare duşman al regionalizării. Discursurile politicienilor sau ale intelectualilor, figuri publice sau nu, se pliază, în funcţie de situaţie, fie pe ideea patriotismului local, fie pe cea a patriotismului naţional. Prin contaminare, oamenii de rând au ajuns să vadă în regionalizare un „bau bau”, care vine să le desfiinţeze buna ordine internă judeţeană, cât şi buna relaţie cu îndepartata metropolă naţională.

Atunci când statul era închis în spatele frontierelor, un sistem centralizat era relativ eficient. Odată cu deschiderea economică şi teritorială a ţării noastre, acest tip de sistem nu mai asigură coeziunea necesară, punând în pericol chiar supravieţuirea funcţională a României. Scoateţi janta de la o roată de bicicletă. Ceea ce era cândva o structură rigidă şi funcţională, devine o instalaţie extrem de fragilă, din care spiţele se pot risipi. Tot aşa şi structura teritorială a României nu mai este decât o construcţie fragilă. Teritoriile pulverizate în alveole judeţene de mici dimensiuni, în absenţa unor metropole regionale autohtone, sunt nevoite să se recentreze funcţional pe metropole din afara graniţelor. Bucureştii, în rol de pivot în ecuaţia teritorială naţională, este insuficient pentru a asigura coeziunea teritorială a României. În lipsa unor metropole regionale pe post de relee în teritoriu şi în cvasi-absenţa relaţiilor directe între judeţele vecine, Capitala nu-şi poate juca eficient rolul de metropolă naţională. Putem fi patrioţi până-n rărunchi, dar degeaba, dacă nu înţelegem mecanismele de funcţionare ale teritoriului.

Eficienţa