Preot loan ŞTEFĂNESCU

într-o duminică, într-un sat, preotul a venit la biserică, ducând cu el o colivie ruginită, îndoită şi veche, şi a pus-o la uşa Sfântului Altar. Mai mulţi enoriaşi s-au mirat de acest lucru. Văzând că sunt nedumeriţi, preotul a început să vorbească: “Când mergeam ieri prin sat, am văzut un tânăr care venea înspre mine legănând această colivie. Pe fundul ei erau trei păsărele mici, tremurând de frig şi teamă.

L-am oprit pe băiat şi l-am întrebat: “Ce duci acolo, băiete? Nişe păsări, bătrâne!, a răspuns el! Şi ce vrei să faci cu ele? O să le duc acasă şi o să mă distrez cu ele – a răspuns băiatul. O să le chinuiesc, o să le smulg penele şi o să le pun să se bată. O să mă distrez de minune! Dar, după ce te vei sătura de păsărelele acestea, ce vei face cu ele?, l-am întrebat. Am nişte pisici şi o să le dau lor să le mănânce!”

Preotul a tăcut câteva clipe, şi l-a întrebat: “Cât vrei pe

ele?”

Tânărul l-a privit mirat, ca şi cum ar fi un nebun, şi i-a zis: “Zece dolari”. Imediat preotul a scos zece dolari din buzunar, i-a pus în mână băiatului, iar acesta a dispărut repede.

“Am ridicat colivia şi am dus-o la capătul străzii, unde erau un pom şi un luminiş. Punând colivia jos, am deschis-o şi, bătând uşor în ea, le-am convins pe păsărele să iasă în libertate” – zice preotul!

Abia atunci au înţeles enoriaşii ce căuta colivia goală în biserica lor!

Aşa se întâmplă şi cu noi! Diavolul ne întinde mereu capcane, ne pune momeală pe care ştie că nu o putem refuza şi ne prinde, ca într-o colivie. Apoi, se distrează cu noi: ne învaţă să ne urâm, să bem, să fumăm, să blestemăm, să jignim, să… ne comportăm ca “animalele”, spre deliciul lui.

“Cât vrei pe ei?”, întreabă Mântuitorul Hristos.

“Oh, dar tu nu-i vrei pe oamenii ăştia. Nu valoarează nimic. O să-i iei şi, drept răsplată, ei pur şi simplu o să Te u