În centrul Căii Lactee, la 25.000 de ani lumină de Pământ, se ascunde un monstru acum adormit - o gaură neagră supermasivă care, conform astrofizicienilor, are masa a aproximativ 4 milioane de sori şi care era activă în urmă cu 2 milioane de ani.
În momentul în care era activă, în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani, această gaură neagră înghiţea cantităţi enorme de materie şi elibera jeturi puternice de energie, scrie Agerpres.
"Dacă am fi putut să o vedem acum 2 milioane de ani, cerul nopţii ar fi arătat cu totul diferit", susţine Philip Maloney de la Universitatea Colorado, co-autorul acestui studiu despre uriaşa gaură neagră. "Pe atunci gaura neagră din centrul Căii Lactee a fost poate de 10 milioane de ori mai strălucitoare decât în prezent", a mai adăugat el.
Pe măsură ce gaura neagră supermasivă atrăgea materie, această materie se agrega într-un disc în jurul găurii negre, se încălzeşte şi începe să strălucească. Atunci când o cantitate mai mare de materie este atrasă în disc, energia este eliberată sub forma unor şuvoaie de particule strălucitoare, perpendiculare pe rotaţia găurii.
Dovezile activităţii acestei găuri negre, pe care astronomii au botezat-o Sagittarius A* sau, pe scurt, Sgr A*, pot fi urmărite prin intermediul unei emisii de unde radio proprii. Acest semnal radio este în prezent tăcut, conform Discovery News, o "vacanţă" faţă de anii agitaţi în care gaura neagră era activă şi se hrănea cu gaze cosmice, praf şi ocazional cu stele şi planete care ajungeau prea aproape ca să mai poată scăpa de uriaşa sa atracţie gravitaţională.
Pentru a afla când a fost ultimul semnal radio pornit din centrul galaxiei, cercetătorii şi-au orientat atenţia spre misteriosul filament strălucitor de gaze cosmice denumit Curentul lui Magellan, ce reprezintă o lungă panglică de gaz ce se întinde, aproape pe jumăt
