In ciuda iluziilor pe care si le-au facut mai multi importanti oameni politici, in ciuda chiar a asigurarilor pe care ni le-au dat unii si altii, din tara sau de afara, iata ca, din nou, Romaniei i se tranteste usa Schengen in nas. Analizand luarile de pozitie ale liderilor tuturor partidelor din Franta, reiese clar ca, in ciuda unor angajamente de sprijin facute candva de Francois Hollande, cel mai important prieten al Romaniei din Uniunea Europeana, va spune nu. Dar, evident, desi este suficient, Franta nu este singurul stat care se opune. Care sunt consecintele?

Ambitia conducatorilor de la Bucuresti de a ne aduce in Spatiul Schengen a fost manifestata insistent in ultimii ani, creand un inalt orizont de asteptare si, pe masura acestuia, importante frustrari. Ce a facut si ce nu a facut Romania pentru a fi primita in Spatiul Schengen? Care sunt costurile excluderii si cum am putea reactiona?

Conform acordurilor cu Uniunea Europeana, ca stat de frontiera, Romania avea obligatia sa securizeze granita UE. Cea de pe uscat, cea aeriana, cea maritima si fluviala. In urma masurilor luate de Bucuresti si a cheltuirii unor sume imense de bani pentru o tara care se zbate in saracie, aceste conditii de natura tehnica au fost indeplinite cu varf si indesat. Oricat de mult se vorbeste despre coruptia din Romania sau referitor la derapaje ale statului de drept, trebuie sa stim ca acestea nu reprezinta nici conditii si nici impedimente pentru intrarea in Spatiul Schengen.

Cinstit vorbind, motivul pentru care nu suntem primiti sunt faptele romilor din Romania si Bulgaria care, pe masura ce au luat amploare si pe masura ce numarul acestor conationali, care se preumbla prin Europa, a ajuns de ordinul milioanelor, i-au iritat, din ce in ce mai mult, pe cetatenii statelor europene. Iar acestia au facut si fac presiuni infernale asupra oamenilor politici, incercand