Într-o zi foarte călduroasă de vară, un muncitor primise sarcina de a săpa grădina stăpânului.

Într-o zi foarte călduroasă de vară, un muncitor primise sarcina de a săpa grădina stăpânului. Se apucă de lucru fără chef şi începu să-l blesteme pe Adam, singurul vinovat, după părerea lui, pentru toate împovărările. Blestemele şi insultele sale ajunseră la urechile stăpânului care, apropiindu-se îi spuse:

- Dar de ce îl blestemi pe Adam? Fac prinsoare că şi tu ai fi făcut la fel înlocul lui.

- Cu siguranţă nu! răspunse lucrătorul. eu aş fi rezistat ispitei!

- Vom vedea! spuse stăpânul şi îl invită la masa de prânz.

La ora fixată, lucrătorul se înfăţişă la casa stăpânului, iar acesta îl pofti într-o sală unde se alfla o masă încărcată cu tot felul de bunătăţi.

- Poţi mânca tot ce doreşti. Doar de supiera din mijlocul mesei să nu te atingi, până mă voi întoarce.

Lucrătorul nu se lăsă rugat, se aşeză la masă şi cu o poftă de lup începu să înfulece una după alta delicatesele ce-i erau servite. La sfârşit, privirea-i fu atrasă irezistibil de supieră. Curiozitatea mai că-l înnebunea, nu mai rezistă şi până la urmă, cu mare grijă, de-abia apucă să ridice puţin capacul supierei, că din ea sări un şoarece. Lucrătorul îl apucă de ceafă dar şoarelecele scăpă din mână. Începu vânătoarea. Zgomotul scaunelor şi al meselor răsturnate îl făcu pe stăpân să se întoarcă din drum.

- Ai văzut? Pe viitor, în locul tău, nu l-aş mai blestema pe Adam şi greşeala lui !