În seara de luni, 23 septembrie, Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm a concertat pe scena Sălii Palatului. Orchestra, cu o sorginte mai mult decât centenară, a fost condusă de finlandezul Sakari Oramo, dirijor principal al acesteia. Muzicianul şi-a dobândit experienţa lucrând cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Finlandeze, cu cea a oraşului Birmingham, cu BBC...
Cronică scrisă de Ecaterina Stan
Lucrarea centrală a programului a fost Concertul nr. 1 în re minor op. 15 pentru pian şi orchestră de Johannes Brahms, solist britanicul Stephen Hough. Absolvent al celebrei şcoli „Juilliard“ din New York, acesta este şi compozitor, precum şi scriitor. Din păcate, spiritul mediocrităţii a marcat, prin evoluţia pianistului, opera binecunoscută a romanticului compozitor. Modesta tălmăcire a influenţat şi orchestra, care l-a acoperit pe solist; s-au produs decalaje, atacuri imprecise pe care dirijorul nu a reuşit să le evite. Am constatat nu o dată că şi corniştii orchestrei suedeze pot să ofere „chixuri“. Totul a fost parcă mai puţin un concert şi mai mult o repetiţie cu public. Cât despre acesta din urmă, nivelul a fost pe măsură: am remarcat aplauzele de după partea întâi – necuvenite, dar mai ales nemeritate. Au lipsit adevărata vibraţie romantic-brahmsiană, energia, relieful dinamic. Pe final a fost cerut un bis, Stephen Hough a oferit Träumerei de Robert Schumann.
Suprapuneri bine realizate
În prima şi a treia lucrare din program, am avut impresia că ascultăm o cu totul altă orchestră decât cea care a acompaniat concertul de Brahms. La început, Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm a prezentat Exquisite Corpse de suedezul Anders Hillborg – o comandă a ansamblului ce urma să fie cântată în 2002, la aniversarea a 75 de ani de la înfiinţare. Prima audiţie a avut loc totuşi la Los Angeles. Impresionat de ororile celor două războaie mo
