● Steaua de mare, Steaua de Mare*, Ambassador’s Reception, 2013.
Clinchetul de carusel al unui sintetizator deschide o uşă de care nu se apropie cu uşurinţă prea multă lume. Ritmul care îi urmează acestuia, încărcat cu toată sensibilitatea, cu toate parfumurile unui univers pe care parcă ţi-l aminteşti, purtîndu-ţi mintea prin pelicule voalate găsite prin tîrgurile de vechituri, devine luntraşul care te trece dincolo de pragul-portal. Îndrăzneşte! Ştii unde ai ajuns? Eşti pe esplanada unui restaurant rău famat, cu nume poetic, plantat pe malul unei mări mai mult albastre decît negre, într-o seară în care ţipetele sfredelitoare şi îndepărtate ale pescăruşilor sînt înghiţite doar de tumbele letargice, în buclă, ale valurilor. Miroase a fum de grătar, a haş şi a alge marine. O darbuka, insinuată în zumzăitul impersonal al vocilor de la mese, îţi contorizează măsura paşilor. Vioara, virusată de reverb, te aruncă pe nesimţite în transă. Basul îţi toarnă plumb pe gene. Eşti pe spinarea unei cămile, acolo între dune, sub soarele imposibil de ocolit, pe nisipul imposibil de atins. Te leagănă, te leagănă şi te leagănă. Eşti în bazarul tuturor Istanbulurilor lumii ăsteia, sorbindu-ţi cu gesturi largi şi leneşe narghileaua şi raki-ul, cu ochii pe jumătate închişi, strîns lipiţi de mişcările hipnotizante ale vreunei dansatoare din buric, visînd la cadîne răpite de sub nasul sultanului, din vreun serai-caravanserai.
DE ACELASI AUTOR După 10 ani The Boys Are Back in Town Kanye Is a Punk Rapper (?) Bluesland Drive Ah, sunetul clapei ăsteia, ieşit din lumea fascinantă, epatantă, a unui Vali Vijelie, înfăşurat strîns în nostalgia unui continent aproape uitat... Şi graba asta, a unor ritmuri importate din alte părţi ale universului... Melancolie şi dulce melodie. Dub şi doină, manea şi rock progresiv, jazz şi orks, trecute la Plevna prin Dunărea bulgărească. Psihedeli
