Opera „Oedipe“ de George Enescu, în regia Andrei Tăbăcaru-Hogea, se joacă la Opera Naţională Bucureşti astăzi, de la ora 19.00.

În biroul directorului de la Opera Naţională Bucureşti, se aud blues-uri, de la laptopul arginitiu, şi bocănituri, de pe schelele ridicate în jurul clădirii. În ciuda renovărilor care vor dura luni de zile, stagiunea va începe la mijlocul lui octombrie. Răzvan Ioan Dincă vorbeşte cu entuziasm despre viitoarele premiere şi despre uimirea pe care i-au produs-o operele lui Wagner în concert, în cadrul Festivalului „Enescu.“

Spectacolul Otello s-a jucat, în premieră, în cadrul Festivalului „Enescu“. Care ar fi atuurile lui, de ce să vină publicul să-l vadă?

În primul rând pentru că acest spectacol n-a mai fost văzut în România de peste 25 de ani. Pe de o parte e atractivitatea subiectului, cunoscut din teatrul dramatic, pe de altă parte e viziunea regizorală. Vera Nemirova a făcut un spectacol, bazându-se pe formula noii regii de teatru care influenţează opera prin Europa în ultimii ani. Decorurile realizate de Viorica Petrovici sunt la limita între contemporan şi clasic. Rolurile principale sunt interpretate de doi artişti absoluţi excepţionali: Marius Vlad Budoiu (Otello), care este şi directorul Operei din Cluj, şi Iulia Isaev (Desdemona). Nu e de ignorat Ştefan Iganat în rolul lui Iago.

Eu, venind din zona teatrului dramatic, cred foarte tare în teatralizarea operei şi în faptul că soliştii nu trebuie să fie doar interpreţi de muzică, ci şi de teatru, de personaje. Cei trei au reuşit extraordinar de bine să intre în pielea personajelor, nu doar să cânte frumos, cu faţa spre public şi ochii la dirijor.

Tot în cadrul Festivalului va fi prezentat şi Oedipe.

Este o producţie mai veche a Operei Naţionale Bucureşti, iar principala ei calitate este faptul că vorbeşte des