Gazetarul de la „Viaţa Basarabiei“ a fost reţinut de NKVD-işti în toiul războiului, fiind acuzat de propagandă şi agitaţie antisovietică. Pentru că şi-a recunoscut „vina“ a primit o pedeapsă mai blândă - 7 ani de lagăr.
La 100 de ani de la naştere lui Nicolai Costenco, opera, dar mai ales faptele scriitorului sunt prea puţin cunoscute publicului larg. Dârzenia cu care s-a opus rusificării limbii române este în continuare un reper pentru generaţia de astăzi şi cea viitoare. Pentru că şi-a bătut joc de promotorii aşa-zisei limbi moldoveneşti la o întrunire a scriitorilor din RSSM, venind, totodată, cu argumente ce demonstrau ingerinţa nefastă a cuvintelor ruseşti în limba română, scriitorul a fost arestat şi condamnat, în 1941, la ani grei de gulag.
Trecuseră 24 de ore de la renumitul „Ordin către armată“ al generalului Ion Antonescu din 22 iunie 1941: „Ostaşi! Vă ordon: treceţi Prutul“, când sovieticii au decis reţinerea lui Nicolai Costenco. Două zile mai târziu, NKVD a efectuat o percheziţie la casa scriitorului din strada Haralampie nr. 142 din Chişinău şi imediat l-au arestat.
Unul din capetele de acuzare pentru care Nicolai Costenco a fost reţinut a fost cu totul neobişnuit. Formularea suna astfel: pentru că „este nepotul unuia dintre activiştii români şi ai Sfatului Ţării“. Or, Codul penal al RSS Ucrainene, care se aplica la acea vreme în RSS Moldovenească, nu prevedea pedeapsă pentru asemenea „crimă“”. Totuşi, pentru a da aparenţa unei fapte penale, în decizia de arestare securitatea a adăugat că Nicolai Costenco „a fost membru şi conducătorul secţiei tineret a Gărzii de fier din oraşul Chişinău, a scris articole cu caracter antisovietic în revista «Viaţa Basarabiei», este dispus antisovietic şi desfăşoară propagandă antisovietică“.
CUVÂNTAREA ŢINUTĂ LA ÎNTRUNIREA SCRIITORILOR
Rămas la Chişinău după 28 iunie 1940, Nicolai Costenco
