G Constantin Popa, medic neurolog de renume, rememorează perioada în care asculta concertele dirijorului George Georgescu, precum şi premiera spectacolului Oedipe în România, în 1958, la prima ediţiea Festivalului „George Enescu“.

Academicianul Constantin Popa, în vârstă de 75 de ani, studiază creierul uman, cu funcţiile şi disfuncţiile sale, încă de la începutul anilor ’60. A devenit un specialist de prim rang în domeniul neuroştiinţelor, un pionier al medicinei nucleare în România şi un expert în domeniul stroke-ului. Creator şi conducător al Institutului Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare, profesorul universitar Constantin Popa punctează că muzica este o importantă metodă terapeutică, deoarece îl ajută pe om să treacă mai uşor peste o perioadă de risc biologic din viaţa sa.

Sunteţi un meloman convins, care crede că muzica este una cosa mentale. Să fie aceasta cauza pentru care doctorii sunt amatori de muzică?

Medicii au o profesie legată de suferinţa umană. Legătura cu muzica pare naturală: azi se ştie că muzica este un element de activare neuronală, de optimizare a activităţii cerebrale, de echilibrare psihică şi de adaptare. Pe de altă parte, un medic trebuie să aibă cunoştinţe de comunicare uni­versală, la care îi dă acces şi muzica, fiindcă permite relaţionări nonverbale. Comunicarea dintre oameni este nonverbală în proporţie de 60%, iar muzica este primordială în existenţa umană. Biblia spune că la început a fost cuvântul, dar se pare că prima comunicare a fost tonală, muzicală. Muzica a pătruns, de altfel, şi în practica medicală, ca metodă terapeutică: meloterapia este utilizată în afecţiunile psihice, pentru ca omul să parcurgă mai uşor o perioadă de risc biologic din viaţa sa. Şi în afecţiunile organice stimularea afectivă, chiar şi la oameni cu grave leziuni cerebrale morfologice, are un rol foarte important în activarea neur