Cândva, Ucraina era considerată grânarul Uniunii Sovietice. Pierderea acestui stat, prin descompunerea URSS-ul, nu a convenit deloc Kremlinului, ce-a tot încercat să controleze din umbră Kievul, prin menţinerea la conducerea statului ucrainean a oamenilor fideli Moscovei. Aşa cum în România, după prăbuşirea comunismului, a supravieţuit ciocolata cu rom, tot aşa, în Ucraina, ciocolata Roshen a reuşit să se menţină pe linia de plutire, chiar dacă sistemul economic sovietic a decedat cu brio. Cu toate schimbările survenite în economia ucraineană, cu toată invazia de produse occidentale, printre care ciocolata Milka, ucrainenii, nu neapărat din patriotism, continuă să se dea în vânt după Roshen, unii din obişnuinţă, alţii din motive de nostalgie. Adevărul este că, indiferent unde te duci, din Bielorusia până-n Asia Centrală, trecând prin Rusia lui Putin, cofetăriile şi magazinele sunt pline ochi cu ciocolata ucrainenilor. După prăbuşirea sistemului sovietic, Roshen a devenit cea mai mare firmă producătoare din Ucraina. Este considerată o investiţie sigură şi, în plus, de data aceasta chiar din orgoliu naţional, indiferent de coloratura politică, toţi politicienii se fac luntre şi punte pentru a proteja Roshen de furtunile prin care a trecut sau va trece economia mondială.

Dacă eşti prost inspirat şi faci ironii pe seama mărcii, ai toate şansele să fii dus în şuturi la aeroportul sau la gara din Kiev. Pentru ucraineni, Roshen a devenit un simbol naţional, chiar o valoare… politică. Intimidare

Cu toate acestea, Roshen nu are viaţă uşoară cu ruşii. La două zile după ce Vladimir Putin a tot încercat să-i convingă pe ucraineni să se alăture Moscovei, nu Bruxelles-ului, Kremlinul a blocat toate transporturile cu ciocolata Roshen. Motivul, tras de păr: grija pentru sănătatea consumatorilor ruşi de Roshen, teama că aceştia, de prea mult consum de ciocolată Roshen, să