Canadianul a fost primul mare atlet dovedit dopat cu steroizi anabolizanţi. Astăzi, doar săracii îi mai folosesc
24 septembrie 1988. Ben Johnson fuge pe culoarul 5 al stadionului din Seul sub privirile a peste 80.000 de coreeni isterizaţi. Ben Johnson nu arată foarte estetic, nu este întruchiparea atletului sculptat de greci în Antichitate. Aleargă urît, dar compensează prin forţă brută. Prin ritm. Pachetul de muşchi născut în Jamaica şi naturalizat în Canada spulberă recordul mondial la 100 de metri, proba-regină a atletismului. Propriul record mondial. De la 9,83 la 9,79 secunde. Carl Lewis vine al doilea, Linford Christie al treilea. Sîntem în 1988, la Jocurile Olimpice găzduite de capitala Coreei capitaliste, prima ediţie fără embargo al Vestului sau la Estului, cum se întîmplase la ediţiile din 1980 şi 1984.
24 septembrie 2013. Ben Johnson fuge pe culoarul 5 al stadionului din Seul. Aleargă, zîmbeşte şi trece primul linia de finiş. Nu are contracandidat, lipsesc spectatorii. Nu este timp de record mondial, eroul nostru nici măcar nu poartă echipament de atletism. Are 52 de ani, dar nu şi-a pierdut tonusul fizic. Este îmbrăcat în blugi şi este încălţat cu nişte pantofi sport fără cuie. Normal. Nu asistăm la un concurs, este un fel de comemorare. Ben a acceptat să participe la o acţiune contra dopajului în sport intitulată “Alege culoarul corect”. Aproape că îţi vine să plîngi. Cu lacrimi de crocodil furajat cu stanozolol.
Nu s-au schimbat foarte multe în aceşti 25 de ani. Laboratoarele antidoping sînt tot în urma laboratoarelor care fabrică substanţele dopante. Nici Ben Johnson nu s-a schimbat foarte mult în acest sfert de secol care a trecut de la cursa vieţii lui. Cursa vieţii lui. Asta pînă cădea vestea. Ben Johnson era descalificat pentru doping cu un steroid anabolizant, stanozolol. Prima mare victimă a steroizilor. Nu din cauză că el îi
