Dezvoltarea economica a Romaniei este o sintagma foarte la moda in discursul politicienilor si a consilierilor acestora.

Propunerea initiala in Programul USL care a virat intre timp spre stanga a fost a introduce o componenta strategica constructiva pentru a reveni la un ritm de crestere economica de 4% pentru Romania. Aceasta viziune nu prresupune nici implicarea totala a statului, imposibila din cauza limitarilor acceptate, dar nici o forma de auto-organizare a agentilor economici fara ancore de coalizare a energiilor si accelerare a proceselor.

Statul Participativ Roman a propus cei 8 mari poli de dezvoltare si probabil la un moment dat va oferi si politici industriale subsumate conceptului lansat vara trecuta de Reindustrializare Privata a Romaniei prin urmarirea triumviratului investitional: stat-investitor strain-investitor local.

In momentul de fata concureaza pentru crearea de locuri de munca si dezvoltarea economica a Romaniei cele doua linii majore in gandirea economica Romaneasca: stanga si respectiv dreapta.

Cele doua aliniamente de asa numit gandire economica alternativa pentru dezvoltarea Romaniei, PSD respectiv PNL in propunerea initiala si PDL in sustinerea locala, aliniaza doua proiecte concurente: exploatarea de la Rosia Montana si Silicon Valley-ul din Lomb Cluj (Cluj Innovation City).

Exponentul stangii, Premierul Ponta, sustine proiectul de minerit prin cianurare de la Rosia Montana ca si exemplu de investitie privata straina, de creere a locurilor de munca si de dezvolatare a economiei Romaniei prin utilizarea resurselor naturale.

Partea de dreapta desigur ca argumenteaza ca mineritul ca si componenta a unui demers de dezvoltare durabila nu poate distruge resurse finite fara a capta intregul lant de valoare in Romania e.g. un depozit de nichel nu ar trebui exploat in Romania decat daca se va crea cel putin urma