Dezvoltarea aproape explozivă a artelor marţiale în România, după Revoluţia din decembrie 1989, nu ar fi existat fără contribuţia unui student din Africa Centrală, absolvent în 1983 al Facultăţii de Electrotehnică din Iaşi, secţia Electronică şi telecomunicaţii. Fidèle Goundjika se numeşte. Studenţii din întregul centru universitar, de la sfârşitul anilor ’70 până când Fidèle a plecat, un an mai târziu după obţinerea diplomei, sunt martori şi duc mai departe legenda. Nu a fost un pionier al karate-ului la noi, însă şcoala sa de Shotokan a creat discipoli de marcă, răspândiţi în întreaga lume. Capitolul cu adevărat unic ţine de aducerea şi promovarea dintru începuturi a Qwan Ki Do, stil fondat şi definitivat oficial în 1981 de vietnamezul Pam Xuan Tong căruia i-a fost elev. Cel mai important centru de Qwan Ki Do a rămas la Iaşi. Campionatul Mondial organizat în România, în 2007, dar la Bucureşti, n-ar fi existat altfel. Astăzi, la Shotokan, gradul asumat este 3 Dan. Fedraţia naţională i l-a acordat onorific pe al 5-lea, dar nu se laudă. Altceva este la Qwan Ki Do, unde are 7 Dang pe care nu-i contestă nimeni în lume. Ocazional, a revenit în România. Un prim argument este soţia, de loc din Bacău. Al doilea e responsabilitatea faţă de stilul deopotrivă de spectaculos şi profund pe care l-a adus şi crescut. Nu uită emoţia din 2004, de la invitaţia Federaţiei Române de Arte Marţiale „la un fel de întâlnire de 20 de ani după ce a plecat din România”. Elevii lăsaţi în ţară cu centuri negre evoluaseră între timp. A venit, a văzut, s-a bucurat. Este natural să-i spui că el însuşi, şi apoi prin elevii săi şi elevii elevilor săi, a inspirat o generaţie de români în artele marţiale. În replică, spune atât: „Vreau ca lumea să trăiască bine, să văd lumea liniştită, să iubesc oamenii. Eu vreau să iubesc lumea.” După absolvirea facultăţii şi-un raid în Paris, Fidèle a ajuns acasă. P