Victor Ponta dezminte că ar fi declarat pe faţă că ne-exploatarea la Roşia Montană ar fi catastrofă (vezi aici). Aşa că trimite toată declaraţia în engleză:

Second, it’s a political but also a society mentality debate about foreign investors, about opening to private investors that’s why I think, I keep saying for Romania if the Parliament will decide not to make this project it’s not going to be a big issue. But if Romania give the message that we are against investors, against foreign investors, against using our potential that will be a catastroph for Romania. That’s why I am so keen in having the debate and explaining that all kind of investors they are outside of Romania, or romanians as long they are honest and they produce an honest profit but also they share with the society the profit, it’s all right. (sursa)

Dacă aşa a fost declaraţia, atunci da, titlul a fost exagerat. Trecînd evident peste construcţia oximoronică: nu e importantă Roşia Montană, dar e zdrobitor semnalul împotriva investitorilor… Însă problema e alta, mai mare deşi mai subtilă. Toată poezia asta cu investitorii care trebuie pupaţi în fund la nesfîrşit trebuie să se încheie. Roşia Montană nu e deloc o mare miză, corect, atunci de ce insistă Ponta atît?

Mesajele către investitori date de liderii din România sînt nu prietenoase, ci libidinoase de-a dreptul: de la Mazăre care strigă în gura mare că are carne proaspătă de adolescentă pe malul mării pentru cine vrea să fută şi să cheltuie mult, pînă la Băsescu care flutură marele atu al mîinii de lucru foarte ieftine. Mai adăugăm şi că subvenţionăm cu toţii fără excepţie mori de vînt de lux, investiţii inexistente la distribuitorii de curent. Îi pupăm în fund toată ziua pe ăia care-şi plătesc cît de cît taxele (şi ăia privilegiaţi în avans, vezi Petrom). Practic mai trebuie dat mesajul că muncim gratis şi în timpul liber