Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd merg spre un concert al Orchestrei Naţionale Ruse, dirijată de Pletnev, în care se cîntă Prokofiev, Ceaikovski şi Glazunov, iar din Prokofiev avem concertul 2 pentru vioară cu Repin, parcă grăbesc pasul spre alergare ca să-l ţin în acord cu bătăile inimii. Îmi spun: dacă nici acesta nu este lux muzical, atunci luxul muzical nu există.

1.Cred că merită studiat mai atent ce s-a întîmplat în oraşul Novosibirsk, capitala Siberiei, în anii 1970. O fi el oraş mare, dar tot e straniu: vasăzică, la începutul decadei, cu o diferenţă de trei între ei, se nasc la Novosibirsk mai întîi Vadim Repin (1971) şi apoi Maxim Vengerov (1974). Iar la sfîrşitul decadei, cu o diferenţă de doi ani între ele, se nasc tot la Novosibirsk, pe rînd, Tatiana Vasilieva (1977) şi Natalia Lomeiko (1979). Zău, chiar nu credeţi că merită studiat mai atent Novosibirskul? În fine, putem să credem în forţa generativă uimitoare a coincidenţelor ... Destinele lui Repin şi Vengerov seamănă uluitor. Ei au în comun nu doar oraşul natal şi deceniul naşterii, ci şi profesorul decisiv de vioară – Zahar Bron. Apoi, alte date de destin perfect similare: nici unul, nici celălalt nu împliniseră 10 ani cînd cîştigaseră o primă competiţie internaţională (culmea! aceeaşi: concursul Wieniawski), şi pentru amîndoi, la un an după aceste victorii precoce, a urmat marele debut în marele oraş: Repin la St. Petersburg şi Vengerov la Moscova. Nu împliniseră douăzeci de ani cînd fiecare a cîştigat cîte un concurs major ( Repin concursul ”Regina Elisabeta”, Vengerov concursul ”Carl Flesch”) şi carierele lor internaţionale au explodat. Nu împliniseră 30 de ani cînd amîndoi au emigrat: Vengerov în Israel, Repin la Monaco. Sînt, aşadar, similitudini de destin, dar cîtă diferenţă între aceşti doi mai violonişti! Diferenţă în splendoare! Vadim Repin este un violonist de aceeaşi rasă cu Venge