Ştiu că s-au scris romane întregi despre subiectul Roşia Montană şi s-au organizat deja zeci de proteste pe această temă. Am zis însă să fac şi un reportaj pe bune, dacă tot nu avem reclamă cu doamna aia care croşetează ciorapi. Aşadar, ce cred nişte analişti independenţi, de prin comunele Filipeştii de Târg şi Ariceştii Rahtivani, că ar trebui să facem cu aurul de la Roşia Montană?

Prima constatare a fost că mai toată lumea a auzit de Roşia Montană. Ba chiar se formase un rând în jurul meu, pentru că fiecare avea ceva de spus despre aur şi cianură. Nu se mai ascundeau prin curţi şi prin poduri, aşa cum se întâmpla când făceam o anchetă despre sex. În fine, să revenim la coadă. Primul s-a înscris la cuvânt un tip, care avea o teorie interesantă. Pe tânăr îl vedeţi şi-n poză, ca să nu spună cineva că aşa ceva nu există. Iată teoria: „Asta cu aurul de la Roşia Montană e vrăjeală pe faţă. Nu caută nimeni aur. Asta e o capcană în care vor să ne atragă americanii. De fapt, ei au descoperit în munţii ăia din Apuseni nişte substanţe din care se pot face nave spaţiale. Asta e în realitate miza de acolo, nu aurul ăsta, care e momeală pentru proşti. Ei vor să facă rachete, cu care să domine lumea, şi au găsit nişte materiale bune în munţii noştri”.

Să ne plătim datoriile

O doamnă cu ochelari nu era de acord cu teoria asta cu navele spaţiale şi cerea ca aurul să rămână în ţară: „Cum ar fi să mergem şi noi în Canada şi să le dăm cu cianură prin munţi şi prin ape? Păi, credeţi că ne-ar lăsa să ne facem de cap? Cel mai bine ar fi să luăm noi tot aurul şi să-l băgăm la bancă. Nu se ştie când avem nevoie de el”.

Ţinutul ăsta în bancă n-a fost privit cu ochi buni de o vecină, care avea idei ceva mai concrete: „Domn’e, să ne lase canadienii ăştia şi să se ducă în p… mă-sii, în ţara lor. Dacă tot sunt atâtea tone, de ce nu-l scoate guvernul nostru, ca să ne mai