Allen Fox, un psiholog sportiv cu experiență, a scris pentru Tennis.com un articol care abordează aspecte legate de mentalul jucătorului de tenis aflat la vârsta junioratului. Mai jos, ideile lui Fox.
În calitate de psiholog sportiv, am lucrat cu mai mulți jucători de tenis, cei mai mulți dintre aceştia fiind juniori foarte motivați, care participă deja activ la turnee. Fie că se antrenează în academii de tenis renumite, fie că practică acest sport în cadrul unui club, toți juniorii se confruntă cu aceeași problemă: stresul excesiv. Ei petrec zilnic câteva ore pe terenul de antrenament, iar în weekend-uri participă în mod constant la turnee. Cu toții au obiective foarte ambițioase – unii se antrenează pentru o bursă de studii universitare, mulți aspiră însă să ajungă în circuitul profesionist. Toată munca pe care o depun ei are un singur scop: să câștige. Au nevoie să câştige cât mai mult ca să aibă o șansă de realizare a obiectivelor stabilite. Din păcate, indiferent cât de mult se antrenează acești copii, nu există niciodată garanții. Toate variabilele din procesul de învățare, combinate cu aspirațiile lor foarte înalte, reprezintă formula perfectă pentru stresul excesiv, nervozitate și rezultate slabe, neconvingătoare. Și, cu toate că părinții lor sunt bine intenţionati, de cele mai multe ori aceştia accentuează starea de stres.
Recent am lucrat cu un jucător tânăr, să-i zicem Sam, care prezenta simptome de stres excesiv. Sam devine foarte nervos atunci când conduce în meci. Se întâmplă adesea într-un meci ca jucătorul aflat la conducere să devină foarte nervos, însă, în cazul lui Sam, stresul este la un nivel foarte ridicat. Sam are, de asemenea, „toane”; îşi pierde cumpătul rapid și frecvent; plus obișnuiește să renunțe, atât în practică, cât și la turnee, cel mai adesea în spirit de frondă. Aceste manifestări sunt semne evidente de stres, deoa
