La trei ani după Nicolas Sarkozy, guvernul socialist francez este şi el acuzat de UE de discriminare faţă de romi. Dacă acest subiect face deseori obiectul polemicilor, este pentru că el concentrează multe din problemele Franţei, se arată în editorialul semnat de Eric Dupin.

Toată lumea o repetă, dar din păcate asta nu înseamnă că e ceva fals: problema romilor riscă să fie în centrul următoarelor campanii electorale [municipale în Franţa în martie 2014 şi europene în mai 2014]. Încă de acum mai mulţi candidaţi la alegerile municipale s-au apucat să discute problema pentru a încerca să câştige favorurile populaţiei locale. Romii ar fi doar vreo 20 000 pe teritoriu francez potrivit estimărilor ministrului de Interne. Nu mai puţin de 70% dintre intervievaţi se declară totuşi “preocupaţi de prezenţa romilor în Franţa”.

Problema romilor pune sub semnul întrebării şi Europa

Problema romilor apare cu insistenţă în dezbaterea publică pentru că dezvăluie, în propria sa manieră, o grămadă de probleme care ne bântuie ţara. Prima din ele este cea a dificultăţii, pentru stat, de a face ca legalitatea să fie respectată. Instalarea sălbatică a taberelor de romi este cea respinsă. Dacă 86% dintre persoanele chestionate se declară împotriva instalării taberelor de romi în apropierea locurilor care au acest scop, doar 44% se opun unei tabere de romi legale. Or, opinia publică este agasată atât de lentoarea cu care autorităţile demontează taberele ilegale, supuse fiind procedurilor complicate şi chiar ingenuozităţii romilor, cât şi de ineficienţa acestor măsuri. Teamă şi neîncredere

Dacă romii reînvie, până la caricaturizare, dificultatea Franţei de a integra populaţia de origine imigrantă, ei îndreaptă destul de grosolan proiectorul asupra legăturilor care ar exista, după cum se sugerează atât de des, între imigraţie şi delincvenţă. Asupra acestui subiect delic