Cînd cu turcii, cînd cu rușii, cînd cu austriecii, Brâncoveanu își pune la lucru abilitatea de a-i plăti pe toți și de a-l minți pe fiecare. În 1703, sultanul Mustafa are o bănuială și trimite un capugiu la București să aplice rigorile iataganului. Brâncoveanu îl întîmpină cu pîine de aur și sare de diamant, prăvălește asupra lui o mică movilă de galbeni și, pentru moment, scapă cu viață. Dar zece cufere goale și ultimul model de bardă îl așteaptă la Stambul. Pe drum, Brâncoveanu are inspirația să cadă bolnav și să aștepte în Bulgaria efectul sacilor trimiși înainte. Muftiul Feizulah a primit atît de mulți taleri încît nici pînă azi n-a reușit să-i numere pe toți, iar Hasan Pașa, noul vizir și cumnatul sultanului, și-a putut comanda, din banii trimiși de Brâncoveanu, un nou sultan.
Și austriecii au simțit pe pielea lor bogăția domnitorului valah, care a plătit din banii lui răscumpărarea tuturor prizonierilor nemți din războiul turco-austriac. Cît despre ruși, ei au căzut adesea pe gînduri, întrebîndu-se dacă mai are rost să se bată cu Ahmet, de vreme ce banii sînt la Costică.
Averea Brâncoveanului era atît de îngrijorător de mare încît, ca să poată adormi seara, domnul punea un arnăut să-l pocnească în moalele capului. Avea depozite bancare la Viena, Veneția, Amsterdam, Cracovia și Moscova, moșii în Transilvania, Rusia și Moldova, peșteri întregi umplute cu cocoșei, tezaure îngropate sub mănăstiri scumpe, comori pierdute de ostrogoți, huni, vandali, avari și găsite cu ajutorul torturii, grămezi de bani ascunse sub munți de nestemate și un plan ambițios pentru exploatarea aurului la Roșia Montană fără cianuri. Dacă i-ar fi trecut cuiva prin cap să-l ia ostatic, cu banii de răscumpărare ar fi putut cumpăra China. Se spune că Brâncoveanu pusese să i se aurească și păduchii în caz că i se găsea vreunul printre blănurile de samur. Nu se inventaseră pe a
