De Nicu/Nicolae Boaru

sunt sătul până peste cap, dar exasperarea nu este bună (cică face riduri), aşa că prefer să mă amuz, decât să mă enervez. Este adevărat că nu mă obligă nimeni (să mă enervez), dar, slavă Domnului, nici nu mă împiedică (să mă amuz). Deocamdată!

Şi, uite-aşa se face

că nu mă mai enervez deloc la ce scrie dl Boaru, astfel că amuzamentul a ajuns aproape obligatoriu. Este adevărat că la o prostie ca asta: „E vremea incoerenţelor ce se-nmulţesc… Încep cvasi poetic, parafrazând un vers al lui Macedonski: e vremea rozelor ce mor” (www.actualitateaprahoveana.ro) enervarea ar trebui să fie obligatorie chiar şi la Co-media locală, iar amuzamentul – benevol, dar puţin îmi pasă mie de obligaţii. Bine că am şi drepturi!

Dreptul la distracţie,

de exemplu. Cred că ar trebui transformat în obligaţie (vai!, e atât de simplu!) şi băgat în constituţie, fiindcă cercetătorii britanici au stabilit că naţiile cele mai binedispuse progresează mai mult şi mai repede decât cele morocănoase.

Aşadar, Nicu Boaru

crede că „E vremea incoerenţelor ce se-nmulţesc…” poate fi un început „cvasi poetic” de articol şi, mai mult, chiar o parafrază după celebrul vers macedonskian „E vremea rozelor ce mor”.

Poate mor de râs, bre, Bicule…

Fiindcă nu cred să le enerveze prea tare că le-ai făcut „incoerenţe” şi că, în loc să respecţi solemnitatea ultimelor lor clipe de viaţă: „Duioase-și pleacă fruntea lor…”, le pui să se înmulţească iepureşte.

Şi, uite-aşa,

după parafraza boariană, din clasicul vers de aur „E vremea rozelor ce mor” rămâne doar cianura publicisticii fără har şi lipsite de haz: „E vremea incoerenţelor ce se-nmulţesc…”.

Dacă şi asta e parafrază,

atunci eu sunt un bou, iar Boaru se pipi pe toate dicţionarele, care clamează la unison că „parafrază” înseamnă: „expunere, explicație etc. într-o formulare perso