Nu toţi copiii se nasc la fel. Însă toţi ar trebui să aibă aceleaşi condiţii pentru educaţie şi dezvoltare. Într-o societate normală, civilizată, aceste diferenţe nu se resimt, toleranţa şi înţelegerea făcând parte din sistemul de valori creştine, general umane.

Printre puţinele şcoli din R. Moldova care promovează educaţia incluzivă, un exemplu demn de urmat poate fi liceul teoretic din satul Ştefăneşti, raionul Floreşti. Din 2003, acesta a început să primească copii cu dizabilităţi pentru a le oferi oportunitatea să înveţe alături de copiii sănătoşi. La început, profesorii împreună cu părinţii s-au opus instituţionalizării copiilor cu dizabilităţi în şcoala auxiliară din satul vecin, Mărculeşti. I-au trimis la aceeaşi şcoală cu toţi copiii.

Programul naţional de promovare a educaţiei incluzive, care a fost lansat abia în 2011, a fost o demonstraţie a faptului că cei din Ştefăneşti au acţionat cum se poate mai bine, fără a avea bază legislativă. Acum, printre cei 327 de elevi ai liceului, 25 sunt cu dificultăţi de învăţare, întârzieri mintale, deficienţe motorii sau deficienţe vizuale, iar alţi 17 învaţă în baza unui plan educaţional individual.

Băiatul care, în loc se vorbească, desenează

Pe Mihai l-am găsit desenând. Acesta a obosit la lecţia de limba română şi a venit la centrul de resurse pentru a desena. Este concentrat la ceea ce face şi nu vede pe nimeni în jurul lui. Psihologul îl urmăreşte cu atenţie. "Am desenat o şcoală cu două drumuri. Unul duce spre şcoală, iar celălalt duce de la şcoală în lume. Dacă nu mergi pe drumul şcolii, n-ai cum să găseşti drumul în lume", spune Mihai.

Băiatul s-a născut într-o familie de nevorbitori, mama i-a murit şi acum bunica are grijă de el. "Vorbeşte greu, dar se observă progrese. Când a venit la noi în şcoală, nu ştia aproape nimic. Îi spuneam că cerul este albastru, iar el ne spunea că trebuie s