Oare nu pot fi descoperite în istoria locului, reţete realizabile cu produse din zonă care să fie numai ale noastre? Iar acest reţetar specific să fie promovat pentru crâşmele noastre spre renumele oraşului?

În teoria conducerii există patru tipologii de manageri: Unul e “coechipierul sau sufletul echipei”, altul creatorul, "idiotul” în sensul pozitiv al cuvântului, urmează administratorul şi executantul. Sunt echipe manageriale, de regulă cele de mare succes, care angajează emiţători de idei. Ceilalţi le adună, le analizează, le prioritizează şi le pun, în măsura posibilităţilor, în practică. Sintetic vorbind, toate discuţiile despre dezvoltarea turismului în Iaşi se reduc la existenţa unui patrimoniu bogat, atractiv, pe de o parte, şi la imposibilitatea valorificării lui din lipsa infrastructurii de calitate, pe partea cealaltă. N-a fost niciodată şi probabil nici nu va fi curând, la Iaşi o echipă în domeniul dezvoltării turismului, structurată pe toate tipurile de management, de la idee la punerea ei în operă.

Am spus, în multe ocazii, că o activitate economică benefică în domeniu este efectul unei strategii creative şi unor serii de proiecte îndrăzneţe, conjugate pe termen lung, vizând turismul în partea lui pragmatică. Înţelegem, în acest scop, prin turişti, acele persoane venite din afara Iaşului capabile, indiferent de motiv, să vină un timp în oraşşi să cheltuie bani. Cu cât aceşti „turişti” devin mai numeroşi, acoperind constant tot anul, cu atât se impune dezvoltarea serviciilor pentru satisfacerea nevoilor lor. Vorbim aici de: turism cultural, ştiinţific, de afaceri, sportiv, religios, balnear, de agrement etc. Apropiatele sărbători legate de pelerinajul la Sfânta Parascheva, ne spun explicit că la Iaşi se poate dezvolta, ceea ce poate fi numit, turismul evenimenţial. Într-o măsură insuficientă acesta se întâmplă. E nevoie de mai multe şi im