După domnia lui Claudius al II-lea Gothicus imperiul cunoaşte o scurtă perioadă de stabilizare odată cu Aurelian, care îl reunifică, caută să limiteze inflaţia şi fortifică Roma, toate acestea în numai cinci ani. Spre deosebire de predecesorii săi, Aurelian se pare că nu utilizează imaginea împărătesei ca mijloc de propagandă decât în ultimul an de domnie. Dar cazul ei este mai interesant decat ne-am inchipui.

In surse o regăsim în Historia Augusta[1] şi la Zonaras[2], dar nu i se menţionează numele. Este probabil fiica lui Ulpius Crinitus, de rang consular la Roma în timpul la Valerian şi se speculează că ar descinde din Traian cu care chiar seamănă, dar afirmaţia este exagerată[3]. Domneşte alături de Aurelian în perioada 270-275 şi primeşte titlurile de Augusta, mater castrorum, mater senatus şi mater patriae abia în 274. În interregnul dintre Aurelian şi Tacitus are capacitatea de a emite monedă pentru câteva luni. Primii ani de domnie sunt învăluiţi în mister, iar când apare într-un final în mărturiile publice adoptă tot rolul tradiţional şi conservator. Sa fi avansat ea in urma mortii lui Aurelian intr-o pozitie de putere nemaivazuta pana atunci in lumea romana? Sa vedem ce ne spun datele.

Succesul lui Aurelian pe plan militar şi civil se reflectă şi în iconografia portretistică, ca de pildă capul de la Brescia. Stilul mai geometrizant şi mai abstract al lui Gallienus îl întâlnim şi la el, dar fără frizura şi barba filosofului, ci pe modelul soldăţesc. Date fiind victoriile asupra goţilor şi Zenobiei în ampania de reunificare a imperiului, axarea pe virtutea militară nu este surprinzătoare.

În reprezentările publice ale Severinei referinţele militare nu figurează în mod special, iar titulatura face abatere de la cea a predecesoarelor. Severina nu primeşte titlul de Augusta decât în 274, dar inscripţii care o onorează apar şi înaint