Trebuie să fim conştienţi că tot ce se întâmplă pe Pământ se datorează influenţei Soarelui. Repartizarea inegală a căldurii sale a dus la apariţia regnurilor, raselor, genurilor şi a oricărei împărţiri categoriale ne-o mai veni în minte. Pe lumea asta există, simplist spus, oameni cinstiţi şi oameni hoţi. Predilecţia spre corectitudine ţine tot de acţiunea solară şi se duce spre apogeu în regiunile nordice, scăzând treptat şi dramatic pe măsură ce coborâm cu indicatorul spre Sud.
După cum ştim cu toţii, România nu e o ţară nordică; barometrul hoţiei indică la noi valori ridicate, vorbim de unul virtual, desigur, cele meteorologice fiind puse la mare înălţime, să nu se fure. Înainte de ’89 se practica mica şterpeleală aproape generalizată, oamenii muncii plecând acasă cu sacoşa încărcată după posibilităţile fiecăruia; de la preţioasele produse alimentare şi până la şuruburi inutile, că nu se ştie când or trebui la casa gospodarului de la bloc. Era ceva pentru care ne scuzam faţă de noi înşine prin penuria acerbă şi lipsa posibilităţii de alegere. În avântul imediat postrevoluţionar şi în lipsa organelor legii s-a trecut la o furnicăraie distructivă generalizată, furnicile devenite brusc termite devorând toate obstacolele apărute în cale, de la sistemul de irigaţii până la trandafirii comunişti din parcuri.
Dacă populimea năstăsiană s-a delectat cu sustragerea diferitelor nimicuri mai mult sau mai puţin sclipicioase, nou botezata “clasă politică” s-a ocupat de lucruri serioase şi care au meritat osteneala. E drept că tradiţionala ciordeală a trecut la forme rafinate, specifice inovatoarei filozofii a “ingineriei financiare”. Furtului din bănci i s-a spus “credit neperformant”, jefuirii populaţiei naive “fond de investiţie”, iar prădătorul obişnuit s-a upgradat la calitatea de “investitor strategic”. Licitaţiile de faţadă, privatizările frauduloase, di
