Steaua e “un club ca oricare altul”, spune şeful FRF, să-l audă toţi şefii din fotbalul nostru. De văzut, se vede altceva
Dintre scînteile care au zburat în dublu sens, între Steaua şi FRF, una are potenţial de fumigenă. Vine din arsenalul diplomatic al lui Mircea Sandu, care n-a ratat nici acest prilej de a-şi scoate mănuşa de catifea reiată de pe mîna de fier. “Steaua joacă atunci cînd o programează cei care conduc fotbalul. Ei sînt un club ca oricare altul”.
Preşedintele FRF a adăugat că “Steaua primeşte foarte mulţi bani de la noi” şi că nu trebuie “să se creadă mai presus decît alţii”. Dacă, printr-un concurs trucat de împrejurări, oficialii roş-albaştrilor şi-au format altă impresie despre statutul lor în fotbalul românesc, ei, bine, Federaţia a avut o largă contribuţie.
Vă mai amintiţi cum s-a plimbat Dosarul Valiza pe la comisii, deschis şi redeschis, cu scandal? Cum şefii fotbalului au jucat fotbal la propriu cu decizia în acest caz? Nimeni nu şi-a asumat atunci judecata, verdictul a fost amînat ani în şir, pînă a venit verdictul de la tribunal. Iar cînd a venit verdictul de la tribunal, Mircea Sandu a afirmat că aşteaptă verdictul de la UEFA.
Imaginaţi-vă acum că în locul Stelei s-ar fi aflat altă echipă: FC Argeş sau Universitatea Craiova. Sau Timişoara. Ar fi dus FRF aceeaşi activitate de temporizare, pînă la adormirea completă a adversarului? Steaua a avut parte de un tratament preferenţial, “total acoperit de regulamente”, cum susţinea Mircea Sandu, fie, dar preferenţial. Pentru că, oricît ar vira la stînga pe cîmpii discursului, şeful FRF ştie că nu toate echipele din Liga 1 sînt la fel. Ştie şi acţionează ca atare. Fotbalul profesionist este o afacere de dreapta furibundă, nu un rai socialist. Cluburile mari fac legea şi pun condiţii. Dacă şeful FRF vrea să demonstreze contrariul, se oboseşte degeaba. Dar nu asta e miza, nu, e
