Astăzi, schimbăm placa. Sunt DJ şi moralist. Fiindcă trecem la vinil. Premisa solemnis: este mai limpede decât apa lui Gabriel(!) sau mai sinceră decât apa de gură a premierului constatarea că preşedintele muzicii noastre naţionale rămâne, totuşi (oricâte "valsuri triste" se aud dinspre Ministerul Culturii!), George Enescu. Ales pe următoarele infinite mandate de nemurire. Şi cu o majoritate de 100% plus 1 din populaţia cu drept de auzire a României.
Prin urmare, astăzi, ioc! Adio şi n-am cuvinte, v-am zărit printre morminte, subiecte-şoc! Nimic despre Ponta. Nici pâs! (poate doar zât!) despre Felix-give-me-five. Tăcere de aur cu limba pe cianură. Linişte despre Antonescu (lucrează!). Grapini a fost trecută la secret. Plumb la metale rare. Metro-sindicatele şi de autobuze sunt pe silenţios. Pe Becali îl mănâncă peste tot. Iar maidanezii rămân încuiaţi în mintea lui Oprescu...Deci, mai luăm şi noi o pauză. Suntem, cum s-ar zice, liberi. Odă bucuriei!
Singurul "breinchinniuz" de astăzi e Festivalul "George Enescu", care, în această seară, ne oferă ultimul deliciu, ultima strigare, ultima favoare, ultima fervoare. Tocmai de-aia, se va aplauda cu şi mai mare-ardoare. Oferindu-şi, după aceea, singur, o sumedenie de rezumate, de citate, de reluări, de comentarii, de polemici graţioase, de nostalgii. Ba chiar şi odihnă. Adică, să fim sinceri! o delicioasă uitare în sertarul doldora de orgolii naţionale sigilate cu gaura de la tricolor. Altminteri, amintirile sunt trecătoare. Mai abitir ca iubirile!
Cine ştie, poate doar aşa, din când în când, pe la câte un târg de turism sau la TVR-Elwis, drept "cortină" a vreunei emisiuni posibil culturale (dar neapărat în prezenţa premierului!), să se mai audă pe fundal oarece pasaje bătătorite din "Rapsodii"! Pe care însă le mai putem fredona, negreşit, şi atunci când ne oprim la semafor, la intersecţ
