Pentru artistul Marin Cazacu, pe care-l vom asculta alături de ansamblul „Violoncellissimo“, pe 27 septembrie, la Ateneu, „violoncelul face parte din familie“.
A fost o lună de „beţie muzicală“, spune violoncelistul Marin Cazacu, subliniind că această ediţie a Festivalului „George Enescu“ a ajuns la apogeul calităţii sale. Pe 30 septembrie, violocenlistul va împlini 57 de ani. Marin Cazacu, care cântă pe un violoncel Lorenzo Ventapane din 1820, se consideră un om şi un artist pe depin împlinit: a fondat atât Orchestra Română de Tineret în 2008, cât şi ansamblul „Violoncellissimo“. La Ateneu, vineri, 27 septembrie, de la ora 17.00, Marin Cazacu va interpreta alături de „Violoncellissimo“ lucrări de Tomaso Albinoni, Heitor Villa-Lobos, Antonin Dvořák, Jacques Offenbach şi Astor Piazzolla.
Cum apreciaţi recitalul pe care îl veţi interpreta pe 27 septembrie, alături de formaţia „Violoncellissimo“?
Dat fiind faptul că recitalul se ţine în penultima zi, programul „Violoncellissimo“ a fost ales ca un desert la sfârşitul festivalului. Este un repertoriu lejer, foarte atractiv şi inedit, deoarece de foarte mult timp nu s-a mai auzit violoncelul în combinaţie cu voce. Sunt două lucrări senzaţionale pentru soprană şi violoncel, alături de invitata noastră, Simina Ivan, urmate de o serie de recitaluri scurte, de efect, care să reflecte absolut toate posibilităţile pe care le are violoncelul în faţa auditorului. Nu vom cânta niciodată numai cu un singur violoncel – va fi un număr de cel puţin patru violoncele pe scenă, până la 16, cu un ansamblu mic de percuţie. Scena Ateneului va fi cu siguranţă atât de generoasă încât violoncelele să răsune aşa cum trebuie. Experienţa noastră recentă (n.r. - de pe 26 mai), când am susţinut un spectacol cu 100 de violoncele la Ateneul Român, ne-a arătat-o.
Care consideraţi că au fost
