Considerat drept unul dintre cei mai buni dirijori din lume, Mariss Jansons , care a condus orchestra Concertgebouw din Amsterdam în cadrul Festivalului „George Enescu“, spune că muzica rămâne un dar de la Dumnezeu, dincolo de talent şi educaţie.

„OK“, răspunde liniştit, atunci când un bărbat din holul Ateneului, agasat de aparatul fotografului, ne cere pe un ton ridicat să ne mutăm. La 70 de ani, Mariss Jansons este dirijor şef a două orchestre (una în Amsterdam, cealaltă la München) şi spune că nu există dirijor de la care să nu aibă de învăţat. Acum 14 ani a avut un atac de cord în timp ce dirija opera „Boema“, la Oslo, dar asta nu l-a determinat să muncească mai puţin. Când îl întrebi de vacanţa ideală, răspunde egal, fără nicio urmă de regret, aşa cum a spus şi OK-ul de la început: „Nu există“. Iar când vorbeşte despre cum s-a înfuriat din cauza acusticii proaste din sala de concert de la Oslo, are aceeaşi privire albastră, clară, ca atunci când aminteşte de entuziasmul pe care i-l inspiră un concert bun.

„Adevărul“: V-aţi început cariera, în Europa de Vest, de-abia la 36 de ani. Faptul că aţi fost educat în fosta Uniune Sovietică a fost un neajuns?

Mariss Jansons: Nu, a fost cea mai bună educaţie pe care o puteam primi! Mi-a dat cunoştinte fantastice şi posibilitatea de a mă dezvolta. Şi, după aceea – slavă Domnului -, am avut şansa de a studia la Viena, adică posibilitatea de a mă apropia de cultura vestică. Am avut o educaţie bună; chiar am calculat că, în total, am studiat aproximativ 23 de ani.

Mama dumneavoastră a fost cântăreaţă, iar tatăl dirijor. V-aţi gândit vreodată cât din înclinaţia dumneavoastră pentru muzică e înnăscut şi cât dobândit, prin educaţie?

Nimeni nu ştie asta. Cum poţi măsura talentul? Nu e ca şi cum ai măsura temperatura: acum ai febră, că ai 39°C şi ar trebui să fie 37°C. Dar,