Cu o aşa probă de penibil cum ne-a servit Voiculescu în ziua condamnării sale nu ne întâlnim în fiecare zi. Vă mai aduceţi aminte ce a spus atunci când a fost dovedit ca turnător la securitate? Că toţi am colaborat cu securitatea. Ce spune acum? Că „la tăţi ni-i greu”. Felix are dreptate: sunt probleme mult mai grave decât intrarea lui la puşcărie. Şi cred că după ce va intra el şi cei ca el la zdup, ne va fi din ce în ce mai uşor. Cu o aşa probă de penibil cum ne-a servit Voiculescu în ziua condamnării sale nu ne întâlnim în fiecare zi. Citind mesajul pe care consilierii i l-au scris pe site şi pe care anteniştii l-au repetat până la saţietate, ai senzaţia că omul acesta trăieşte zi de zi scufundat în post şi rugăciune, că mătură precum călugării budişti furnicile din calea sa pentru a nu le strivi, pentru a nu afecta viaţa pe care doar Creatorul o dă. Nu trebuie să ne gândim la „nedreptatea” care i se întâmplă lui acum, că lumea e plină de nedreptăţi, ne comunică el. Îl doare acum de copiii fără resurse, de bătrânii fără medicamente, de otrava impozitelor pusă în pensii, de toată durerea omenirii. Debordează de altruism şi smerenie. Să mori de râs! Pe Voiculescu l-a durut în cot de toţi cei pe care acum se preface că îi compătimeşte. Este exponentul aparatului comunisto-securist pentru care viaţa unui individ nu face nici două parale. El face parte din specia aceea cinică, crescută la şcoala ateismului, care după căderea lui Ceauşescu a început să facă cruci mari şi să ne ceară tuturor să ne pocăim, să ne scuturăm de păcatul pe care doar el şi ai lui l-au săvârşit. Vă mai aduceţi aminte ce a spus atunci când a fost dovedit ca turnător la securitate? Că toţi am colaborat cu securitatea. Ce spune acum? Că „la tăţi ni-i greu”, ba mai greu decât lui. Schema lui de scăpare de sub reflector este fuga în mulţime. Nu este o vietate care acţionează la lumină; nu are forţa