Dacă mergi la concertele Filarmonicii George Enescu, nu poṭi să nu remarci profilul de efigie al unui meloman, care stă invariabil în loja 18. Este Părintele Zareh Baronian, mare iubitor de muzică ṣi lider spiritual al unei comunităṭi -cea armeană- care de peste ṣase veacuri, fără a-ṣi pierde identitatea culturală, a devenit parte integrantă a poporului roman.

Arhimandritul Bisericii Armene din Romania aparṭine unei lumi în care educaṭia, inclusiv cea muzicală, făcea parte din ecuaṭia vieṭii însăṣi: se poate spune ca ṣi-a urmat vocaṭia, păṣind pe urmele bunicilor săi, amândoi preoṭi.

Am cunoscut mulṭi soliṣti români la Erevan

Zareh Baronian - De mic copil mi-a plăcut muzica. Din fragedă tinereṭe am fost coleg cu Tumagianian, vestitul bariton, ṣi am luat lecṭii de canto de la mătuṣa lui, soprană la Opera Română din Bucureṣti. In plus, am cântat patru ani în fanfara Liceului Pedagogic, pe care l-am frecventat la Erevan, între anii 1956 - ’59. Fără să ṣtiu pe atunci că voi deveni preot, mi-am urmat chemarea spre muzică, ce face parte din creaṭia lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură a fost creată prin muzică ṣi cu muzică.

Sanda Visan -Totuṣi, la început a fost cuvântul.

Z.B. - Cuvântul a fost spus melodic. Vechiul Testament este plin de muzică: toată creaṭia corală, psaltică, primele instrumente de percuṭie ṣi de suflători, primele intervenṭii în viaṭa de toate zilele ṣi pe câmpul de luptă, la toate popoarele.

Pentru mine, muzica este echilibru. Cât timp am fost în funcṭia de vicar, în cadrul arhiepiscopiei armene, dar ṣi acum, când sunt la pensie, muzica este pentru mine hrană sufletească ṣi echilibru. Intr-o viaṭă plină de probleme.

S.V. - In 1956 spuneṭi că eraṭi la Erevan. La prima ediṭie a Festivalului Enescu, din 1958 aṭi fost prezent?

Z.B.-Nu eram în Bucureṣti, ci la Liceul pedagogic din Ereven. In intervalul ‘56-‘59 am f