Motto: КОЛЯ – "Раньше сядешь - раньше выйдешь" (Nicu – "Cu cât intri mai repede la puşcărie, cu atât mai repede te eliberezi!", citat dintr-un celebru film sovietic)
Fundamentul indestructibil al unui stat de drept este, indubitabil, funcţionarea legii şi asigurarea necondiţionată a egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa temutei zeiţe Themis, fără a ţine cont de statutul, rolul şi poziţia oricui în societate. Din păcate, această teză binecunoscută şi înrădăcinată adânc în conştiinţa celor mai prospere naţiuni rămâne a fi una teoretică pentru Republica Moldova, unde, de la Revoluţie încoace, au stat la puşcărie doar cei care au furat găini sau/şi cocoşi, cei care nu şi-au plătit datoriile la scadenţă şi bătăuşii de tot genul.
În timp de douăzeci şi doi de ani de independenţă, chiar dacă Republica Moldova se sufocă de sărăcie organizată şi corupţie fără margini, nu a încăput la puşcărie nici un demnitar de stat: nici un ministru, nici un vice-ministru, nici un şef de agenţie, nici un şef al vămilor, nici un şef de la FISC, nici un judecător, nici un procuror; nici un om de afaceri (care a călărit instituţiile statului, concrescând cu acestea), nici un şef de bancă de stat (care a lăsat instituţia pe butuci), niciun şef de întreprindere de stat (secătuită sau chiar distrusă cu premeditare), nici un (fost) şef de la privatizare (care şi-a vândut sie însuşi, pe trei bănuţi, întreprinderi de milioane).
Nici în România, acum 10-15 ani, nimeni nu credea că un vreun ditamai om de afaceri, vreun ministru sau chiar vreun prim-ministru să fie condamnaţi la ani grei de puşcărie. Şi nu aşa, de ochii lumii, cu suspendarea condiţionată a executării, ci chiar să fie luaţi din sala de judecată şi duşi la ocnele întunecoase şi insalubre. Acum, când România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, chiar dacă clasa politică parţial-nereformată şi mediul de afac
