Departe de ochii dumneavoastră lucrează acum în lume, pe lângă diferite ministere ale apărării sau sub-secţiuni ale serviciilor de informaţii, unităţi de cercetare a căror unică menire este să calculeze cât mai precis efectul campaniilor militare şi a victimelor înregistrate de trupele proprii angajate pe câmpul de luptă asupra „nivelului de acceptabilitate” a razboiului de către opinia publică.
De aici, încercând să mai determine natura şi nivelul costurilor politice implicate de o campanie militară, sustenabilitatea acesteia în raport cu apropierea unei campanii electorale. Dar şi nevoia de a „modula” discursul politic pentru a-l face să concorde cu aşteptările electoratului dintr-un anume moment.
Interesant (pentru societăţile occidentale, evident nu şi pentru noi) este că teoria „logaritmilor morţii” se leagă şi de o alta: studiul paralel al reacţiei „elitelor politice” şi al „elitelor societăţiile civile” la fenomenul respectiv, aceasta deoarece o atitudine civică împotriva războiului în general sau a unei campanii militare în special, poate influenţa puternic opinia publică, determinând mişcări sociale puternice, cu efect asupra politicilor naţionale (vezi, spre exemplu, cazul campaniilor anti-războiul din Vietnam).
Atunci când decidenţii politici şi militari de la Pentagon discută despre cum ar putea SUA să intervină undeva în lume, în deliberări sunt dominante temele privind natura conflictului şi estimarea numărului de victime.
Edward N Luttwak
Cercetările în domeniu capătă o imagine publică printr-o carte celebră War, Presidents and Public Opinion al cărei autor, John Mueller, pune bazele unei şcoli care, de atunci, avea să devină indispensabilă (chiar dacă foarte puţin vizibilă) tuturor decidenţilor politici, organizatorilor de campanii electorale, consilierilor diplomatici şi militari ai unora dintre personajele de primă mă