Se apropie alegerile − mulţi se întreabă: ce-i de făcut? Menţionez că aceeaşi întrebare şi-o pusese şi Cernîşevski (1.) în Siberia, unde fusese exilat din cauza concepţiilor sale etice şi sociale, scriind chiar şi o carte cu acest titlu frapant, care nici pe departe nu-i de natură mobilizatoare, ci cu totul teoretică, dar nu-i de mirare dacă ne gîndim la condiţiile în care fusese scrisă. Cernîşevski a fost un filantrop şi un idealist, un gînditor sensibil la problemele sociale, deci avusese multe păcate considerate grave în perioada respectivă, acestea fiind tot atîtea „motive întemeiate“ pentru exilarea unui „gînditor“. Dar Cernîşevski nu la victoria în alegeri se gîndise, cum fac în prezent politicienii şi politologii noştri, toţi cei care, acum şi aici, îşi pun aceeaşi întrebare. Întrebarea e bună – asta-i clar. Răspunsurile nu întîrzie. De exemplu: toate grupările din partea stîngă a arcului politic trebuie să se alieze. Este o opţiune care merită să stea în centrul atenţiei, care merită bine gîndită, iar ai noştri nu stau cu burta la soare, se gîndesc intens, „dezbat problema“ din toate punctele de vedere, dar se gîndesc cam de mult, fireşte, nu trebuie să decidă în grabă, pentru o alianţă trainică e nevoie de timp... ei, dar mai avem timp!... La fel spusese odinioară şi Pál Pató (2.) – iar el chiar merită luat în seamă, doar e unul dintre clasicii în viaţă, trăieşte printre noi, are pînă şi o statuie în localitatea Szőgye, unde în vara fiecărui an se organizează chiar şi un festival în cinstea lui. A chibzui, a înţelege, a acţiona − sînt noţiuni complicate pentru un homo politicus, acea fiinţă cu mentalitate specifică, ce vrea să ofere o alternativă pentru cetăţeanul votant, el însuși, de asemenea, avînd o gîndire bine dezvoltată. Nu e permisă graba, nu e permis să încărcăm prea devreme bateriile votantului, să-l conectăm dintr-odată la o turaţie prea mare