E clar, se vede şi din titlu. Doamna spune lucrurilor pe nume. Sigur, la fel ca ea, ar fugi mulţi medici. Unii au şi fugit. Din ţară. Aşa se explică şi de ce Ministerul Sănătăţii a ajuns să fie condus de notari, contabili şi alţi indivizi care cu greu înţeleg ce se întâmplă cu adevărat în sistem.

Cine are dreptate, angajaţii din sistemul sanitar care ies în stradă sau ministrul care le spune că nu au cine ştie ce motive să protesteze?

Eu aş răspunde cu o întrebare la întrebarea dvs., pentru că există situaţii şi situaţii. Dacă dvs. aţi avea copilul care a terminat facultatea de medicină şi, după şase ani de investiţie din partea familiei, a statului şi umană, iese cu şapte sute şi ceva de lei salariu şi îi cerem performanţă şi să se pregătească în continuare, vă las pe dvs. să spuneţi dacă e normal. Pentru că, astăzi, medicina poate să o facă ori un copil care are spatele asigurat şi ştie că familia poate să-l întreţină şi după ce termină facultatea, ori cineva care ştie foarte clar că va pleca din ţară şi nu este niciun câştig pentru noi, sau un procent foarte mic de dezorientaţi în timp şi spaţiu care nu ştiu ce-i aşteaptă. Şi care oricum nu or să profeseze medicina. Şi, atunci, ne întrebăm unde-i câştigul nostru? Dacă nu ne respectăm valorile, dacă nu investim în ele şi nu le punem acolo unde le este locul, atunci le pierdem şi aşa pierdem cu toţii. Şi vă mai pun o întrebare: dacă eu vă trimit pe dvs. să vă trataţi la un doctor care e stresat că nu-i ajunge salariul de 700 de lei şi la unul care e dezinvolt fiindcă nu are griji de genul ăsta, la care vă duceţi?

Senzaţionale întrebări. Cine e de vină pentru faptul că noi, românii, am ajuns să ne punem aceste întrebări?

De vină e faptul că PIB-ul pentru sănătate este, să zicem, unul rezonabil, dar dintr-o valoare foarte mică. Pentru că una e 4% din miliarde şi alta e 4% dintr-o sută de lei.