Diriginta tinerei de doar 15 ani, care a ales să îşi pună capăt zilelor, susţine că fata nu a dat nimic de bănuit şi că era un copil sociabil şi vesel. Asta, în timp ce părinţii refuză să vorbească despre drama prin care trec.
În casa bunicii Corinei este o linişte deplină. Nimeni nu îndrăzneşte nici măcar să respire. Un apartament mic şi primitor, de unde Corina îşi va lua rămas bun de la cei care au iubit-o.
Alături îi este bătrâna care a iubit-o mai mult decât orice. Îşi frânge mâinile de durere şi plânge mereu. O priveşte pe nepoata sa care acum nu mai respiră. Un copil pe care l-a iubit nespus. Nu vrea să vorbească despre ea. Doar o priveşte, o atinge, o mâingâie, îi vorbeşte. Înfundat, cu ochii în lacrimi.
Lacrimile îi fug pe obrajii îmbătrâniţi. Nu mai are nici măcar putere să vorbească. Puţinele cuvinte pe care le spune îi sunt inundate în lacrimi. Nici măcar nu mai poate să îşi privească nepoata. Plânge. Îşi frânge mâinile de durere şi parcă vrea să îşi dea sufletul pentru nepoata sa.
În faţa blocului, linişte deplină. Undeva, în depărtare, se aud râsete de copii. Deasupra uşii de la scară o fundă imensă neagră aminteşte, parcă, de drama unei familii. Unii dintre vecinii de cartier se întreabă ce s-a întâmplat , oare ce bătrân a mai murit. Alţii, ştiu povestea şi îşi fac o cruce mare în timp ce , în gând, spun o rugăciune.
Diriginta: „Nu a dat niciodată de înţeles că ar avea probleme“
Cei care ştiu de tragedie, cu greu îşi fac curaj să meargă în apartamentul bunicii să aprindă o lumânare.
Spun că le este greu şi că la finele săptămânii vor merge la Sfânta Biserică să se roage pentru sufletul Corinei.
“Era un copil vioi şi nu a dat niciodată de înţeles că ar avea probleme”, o spune chiar diriginta copilei care însă nu a vrut ca nimeni să pătrundă în clasa ei pentru
