Vrem sau nu, trebuie să recunoaştem că justiţia a început să-şi facă datoria, pe la noi; vorba unui prieten, dacă Adrian Năstase a făcut puşcărie, oricine poate ajunge la „mititica”, în România. A devenit un fapt aproape banal, care de multe ori scapă atenţiei noastre, că numărul demnitarilor care „fac potecă” la organele de jurisdicţie ale statului român creşte. Să ne amintim cum jinduiam după un sistem judiciar comparabil cu cel din statele civilizate, unde, indiferent de persoană, de poziţia pe scara socială, de om politic aflat la putere sau în opoziţie, toţi sunt judecaţi şi condamnaţi numai în funcţie de gravitatea faptelor săvârşite.

Acum putem afirma că puţine state din lume au un număr atât de mare de demnitari importanţi care fac coadă la uşile procurorilor, care sunt puşi să se apere în faţa judecătorilor sau care au făcut sau fac cunoştinţă cu condiţiile de viaţă din penitenciare; un loc unde nu contează cât timp ai călcat pe covoarele parlamentului sau ale guvernului ori că ai locuit în vilele RAPPS-ului din cartierul bucureştean Primăverii; un loc unde un fost politician, ministru sau om de afaceri este egal cu un fost muncitor cu ziua. Iar exemple avem cu duiumul; am amintit de Adrian Năstase, nu avem cum să-i uităm pe Victor Babiuc, Gigi Becali, Cătălin Voicu, Videanu, Emilian Cutean, Remeş, Dan Voiculescu, Antonie Solomon, Fenechiu, Mircea Muntean, Sereş, Adrian Severin, Ioan Avram Mureşan, Vosganian şi alţii; indiferent în ce fază a urmăririi penale se află, toţi formează o specie aparte a celor care, aflaţi vremelnic la putere, sunt convinşi că nimic nu li se poate întâmpla, indiferent cât de mult calcă alături de lege; o categorie de oameni, părăsiţi până şi de instinctul de conservare, care uită să-şi amintească la timp vestitul citat al lui Nicolae Iorga: „Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”. Orice schimbare pri